Consiliul Judeţean Caraş-Severin a semnat ieri ordinul de revocare pentru demiterea Alinei Stancovici din funcţia de manager al Spitalului Judeţean de Urgenţă Reşiţa. De astăzi, Stancovici nu va mai conduce cel mai mare spital din judeţ.
Romeo Dunca a luat această decizie şi pentru că unitatea medicală a acumulat încă 2 milioane de lei datorii iar managementul Alinei Stancovici a fost unul defectos explică preşedintele Consiliului Judeţean Caraş-Severin:
“Trebuie să încercăm şi altceva, am semnat ieri actul, cu începere de astăzi iar doamna Alina Stancovici să-şi găsească treabă în altă parte. Sigur cred că o să înceapă un război pentru că dânsa este un pic nemulţumită dar asta este ne asumăm!”
Consiliul Judeţean Caraş-Severin îl va numi ca manager interimar pentru o prioadă de 2-3 luni pe Cosmin Librimir, unul dintre cei mai buni medici pe care îi are unitatea medicală.
Contactată telefonic de echipa Radio România Reşiţa pentru un punct de vedere, Alina Stancovici nu a răspuns la telefon însă aceasta a postat pe pagina personală de facebook următorul mesaj:
“Cel nelegiuit capătă un câștig înșelător, temporar, iar cel ce seamănă dreptatea, o răsplată adevărată” ( “Pildele lui Solomon”, Folosul și piedicile în calea dreptății, 11:18)
După aproape doi ani de zbucium, Romeo Dunca a semnat ACTUL DE REVOCARE al contractului meu de management la Spitalul Județean de Urgență din Reșița, o victorie dorită, fie și încălcând legea, dar o victorie de moment, care îl va obosi și mai mult! Nu e simplu să porți o luptă, însă cum e greu să dovedești că ai meritat să fii întâiul bărbat al județului, bătălia cu o femeie e ceea ce-i va defini mandatul la sfârșitul căruia, prietenii și mentorii vor putea exclama precum Churchill despre anii de război ai Londrei: “acela a fost cel mai bun moment al tău!”
Dar, cine câștiga ultima bătălie a vieții, indiferent dacă le-a pierdut pe celelalte, rămâne victorios pentru totdeauna! Un lucru însă e cert: victoria în demnitate din acest meci, nu s-a punctat în tabela de scor pentru Dunca, iar turneul continuă mai aspru, mai dur, acum, intr-o nouă etapă!
Adevărat, se spune că e o mare cruzime să strici prostului mândria și bucuria prostiei sale. Poți înțelege munca unui om care vrea să nu mai fie dobitoc, dar nu poți înțelege munca și efortul care au devenit un veritabil țel, al celui care vrea cu orice preț să arate cât mai mult gradul de prostie și fărădelege!
Nimic nu e mai greu decât să ai de-a face cu proștii pentru că ei mereu au o împotrivire organică.
Decizia finală a semnării revocării a venit în zi de praznic al Sfântului Prooroc Ilie Tesviteanul, cunoscut în popor ca aducător de tunete și fulgere, de grindină și potop, iar vestea, previzibilă dealtfel, dar întârziată zile, săptămâni, luni, mi-a ajuns în timp ce mă aflam alături de Înalte Fețe Bisericești, în avlia unui așezământ monahal, semn de la Dumnezeu și scut împotriva ocarei, prigonirii, hărțuirii și urgiei lumești! Astfel, săvârșitu-sa cel mai mare…act politic! Prietenii știu de ce și mai știu că oamenii cu adevărat puternici ridică, înalță, nu doboară!
Indiferent de cât va fi pauza, pentru că e doar o pauză, nu îmi va fi niciodată rușine să trec in acest interval pe lângă poarta spitalului pentru că în urma mea, evident cu efortul comunității și al colegilor, am realizat împreună lucruri bune, vizibile, de care într-o zi vom avea nevoie cu toții. Prețuirea mea celor ce au făcut echipă cu mine și m-au ajutat! Merită însă un gând bun și iertare și cei care, cu obstinație s-au opus, m-au vândut și nu au crezut în mine pentru că de fapt, îndoielile acestora sunt limitele lor, nu ale mele și în tot efortul lor de a se opune, au săpat adânc pentru a scoate tot ceea ce e mai bun din mine, m-au șlefuit și m-au călit, în egală măsură, pentru că, nu-i așa, o femeie, trebuie ca în fiecare zi, prin natura și puterea ei, sa faca mereu un lucru de care se tem bărbații.
Cred cu tărie, așa cum am fost educată, în respectul și mila față de semeni, în demnitatea față de tine însuți, în sinceritatea față de Dumnezeu și mai cred, cum spun mereu că, lângă fiecare CRUCE e o veșnică ÎNVIERE!
Dar, până la întoarcerea mea, să luăm aminte la vorba lui Camil Petrescu:
“O să regreți și o să pierzi, o să plătești și-o să te doară, dar, trebuie să înveți, biet muritor, că orice e permis în rânduiala lumească până la a călca sufletul și demnitatea cuiva!
Și-apoi, câți câini au lătrat în urma pașilor mei, toți au turbat…”
Romeo Dunca, așteaptă-mă! Cenușa nu își va uita niciodată focul!
