Banatul a constituit un puternic pol în Mişcarea Legionară, considerată un fenomen politico-religios, care a lăsat urme adânci în istoria României între anii 1920 şi 1945, în rândul diferitelor pături sociale din regiune. Istoricul Christian Rudolf de la Universitatea „Eftimie Murgu”, pentru Radio Reşiţa:
„În Caransebeş, de exemplu, a existat o puternică mişcare legionară, după cum a existat şi în Oraviţa, nu doar în rândul intelectualilor, dar şi în rândul muncitorilor care în mod normal erau cu orientări de stânga sau chiar de extrema stângă fiind social-democraţi sau chiar comunişti. În Caransebeş şi Oraviţa a fost situaţia diferită, aceşti oameni, aceşti lucrători, înscriindu-se în Mişcarea Legionară sau în Partidul „Totul pentru ţară” cum se numea. Personalitatea de frunte în Caransebeş fiind al doilea conducător al legiunii, Horia Sima care la aceea perioadă era profesor de educaţie fizică şi sport în oraş. De exemplu, pe durata deceniilor III şi IV au existat destule conflicte între munictorii siderurgişti şi minerii din Reşiţa, Anina şi Oţelu-Roşu şi cei din Oraviţa şi Caransebeş deoarece lucrătorii din centrele siderurgice şi miniere erau de orientare social-democrată, unii erau chiar şi comunişti şi erau în bună măsură sindicalizaţi, ori acest lucru a dus invarabil la conflicte cu cei care erau de orientare extremă dreapta şi care erau percepuţi că susţineau discriminarea şi mai ales fragmentarea muncitorimii, ori trebuie să recunoaştem că Banatul de Munte, puternic industrializat a avut o tradiţie a non-discriminării şi a unităţii lucrătorilor care trecea dincolo de limba maternă vorbită sau de confesiunea practicată”.
Lector univ. dr. Christian Rudolf a mai spus că, o mulţime de personalităţi din România din domeniul ştiinţific, artistic şi politic au urmat studiile în această perioadă în Italia şi Germania, ţări puternic marcate de curentele de extremă dreapta, preluând astfel elemente ale acestei mişcări şi aducându-le cu ei acasă.
Sursa foto: UEMR
