[AUDIO] Apa minerală Buziaş – o amintire frumoasă. Din 8 izvoare mai sunt două, iar din galantare apa lipseşte cu desăvârşire

Articol editat de Gerhard Chwoika, 12 noiembrie 2015, 13:00 / actualizat: 14 noiembrie 2015, 12:13

Una dintre cele mai cunoscute mărci ale Banatului, apa minerală Buziaş, a dispărut de pe rafturile magazinelor de aproape doi ani, în urma scăderii debitului şi a închiderii fabricii de îmbuteliere. Dacă în urmă cu 140 de ani în staţiune existau opt surse de apă, din care trei izvoare de băut şi cinci pentru băi, astăzi funcţionale mai sunt doar două, Moş Bîzieş şi cel din apropierea aleii cu poeţi, spune Alger Ilaş – primarul oraşului. Amintim că, apa minerală de Buziaş are proprietăţi terapeutice extrem de bine cotate la nivel internaţional.

Aflaţi aici istoria apelor minerale de Buziaş:

Izvoarele minerale de la Buziaş sunt folosite încă din secolul al XV-lea, când localitatea a fost atestată documentar pentru prima dată. Prima analiză a apei a fost făcută în anul 1776, urmată de altele, în anii 1800, 1805, 1806. În 1811, medicul Adalbert Lindenmayer a făcut excavări, descoperind sursele izvoarelor, numite „Iosif” şi „Mihai”, foraje ce au funcţionat până în anul 1973.

Doctorul Lindenmayer, care deţinea şi informaţii legate de geologie, era medic de circumscripţie la Chevereşu Mare şi profesa şi la Buziaş. Acesta a atras atenţia autorităţilor de la acea vreme despre erupţia izvoarelor de apă minerală, informaţii ce apar în monografia lui Mihai Hirschfeld. Urmare a acestor sesizări, profesorul Paul Kytaibel, un cunoscut chimist al vremii, s-a deplasat în nenumărate rânduri la Buziaş pentru a efectua analizele chimice ale izvoarelor.

Din rezultatele analizelor efectuate a reieşit că apele izvoarelor deţin proprietăţi curative, având un conţinut mare de minerale, în special fier. Fiind făcute publice informaţiile privind proprietăţile curative şi tămăduitoare ale apelor minerale, în anul 1811, au început să vină oameni la tratamenţ deschizându-se astfel primul sezon balnear la Buziaş sub directa coordonare medicală a doctorului Lindenmayer, care a susţinut foarte mult staţiunea, în primele etape ale procesului de dezvoltare.

Câţiva ani mai târziu, în 1819, când erau deja exploatate cinci izvoare, Buziaşul a fost declarat oficial staţiune balneară.

În anul 1829 apa a fost analizată de către un profesor vienez, Hendrik Sadler, care i-a stabilit caracteristicile principale. În 1840 medicul Gheorghe Ciocârlan a început îmbutelierea apei din Buziaş într-o clădire aflată în spatele izvorului Iosif, prima staţie de îmbuteliere având o capacitate de 2.000 de sticle pe an. La jumătatea secoului XIX, în 1850, apa din Buziaş era menţionată în presa străină drept „băutură de lux ce poate fi utilizată laolaltă cu vinul, fiind un răcoritor excelent”. Atunci a fost una dintre cele mai înfloritoare perioade din istoria staţiunii, fiind recunoscuta la nivel european, apele ei fiind comparate cu cele din staţiunea Neuheim, Germania.

Documente din 1871 menţionează existenta a opt surse de apă, din care trei izvoare de băut şi cinci izvoare pentru băi. Primul foraj tubat la circa 20 – 30 de metri adâncime, a avut loc trei ani mai târziu, în 1874. Datorită rezultatelor foarte bune, a fost realiazşi primul ştrand cu apă termală, numit „Notatoriul”, în timp ce cantitatea de apa îmbuteliată ajungea la 15.000 de sticle pe an. Până în 1875, apa de Buziaş a ajuns să fie comercializată la Timişoara, Lugoj, Sibiu, Caransebeş, Budapesta şi Neusatz. În prospectul din anul 1893 scria: „Dintre apele minerale din Buziaş pentru beut se transportă numai apa izvoarelor Mihai şi Iosif. Umplerea, astuparea, şi pachetarea sticlelor se face cu cea mai scrupuloasa îngrijire. Comandele se efectuează cât mai punctual.”

În 1893 staţiunea a fost cumpărată de fabricantul Erwin Scottola din Budapesta, Ungaria, care a dezvoltat comerţul cu apă minerală îmbuteliată, introducând dopurile din porţelan cu garnitură de cauciuc. În 1906 Staţiunea Buziaş a fost achiziţionată de fabricantul Jakob Muschong şi a rămas în posesia familiei Muschong-Patianski până la naţionalizare, în 1948.

Tot în anul 1906 a început construcţia fabricii de apă minerală, care a fost inaugurată la data de 23 iulie 1907, purtând numele de Phoenix. Fabrica avea o suprafaţă de 700 mp, avea angajaţi 36 de muncitori şi o capacitate de îmbuteliere de 1.500.000 sticle pe an. La expoziţia de la Bratislava, din 1908, apele minerale Buziaş-Muschong au primit medalia de aur.

În 1990 Apemin Buziaş s-a desprins de Întreprinderea de Bere Timişoreana, luând denumirea de SC Phoenix Buziaş, iar în 1995 a devenit societate cu capital integral privat numindu-se Phoenix SA Buziaş.

Apele minerale de la Buziaş sunt recomandate în afecţiuni cardiace, ale sistemului nervos central, nevroze astenice, dar şi pentru cure interne: afecţiuni digestive, afecţiuni biliare necesitând cure diuretice, afecţiuni metabolice şi de nutriţie.

Sursa istoric: timpolis.ro

(Hardy Cvoica)