Alina Stancovici dă cărțile pe față
În cadrul conferinței de presă derulată, ieri, la Consiliul Județean Caraș-Severin, președintele acestui for, Romeo Dunca, i-a adresat prin intermediul presei, managerului Alina Stancovici și o serie de întrebări ce au legătură cu activitatea derulată în cadrul unității medicale:
Articol editat de Daiana Rosca, 27 ianuarie 2022, 14:08
- De ce nu s-a implementat programul de monitorizare a programului de lucru al întregului personal din spital?
- De ce nu a fost schimbat sistemul de achiziție a medicamentelor, sistem care să permită cumpărarea de medicamente cu același conținut, dar mai ieftine?
- De ce, pe fondul sărăciei, face achiziții de medicamente în valoare de 5 milioane de euro cu tot cu TVA? De ce nu facem licitațiile pe sume mai mici, astfel încât să le putem repeta?
- De ce nu a fost informat Consiliul județean, cel care a alocat banii pentru instalația de oxigen de la Staționarul 3, că acolo lucrarea este de proastă calitate; cine a făcut licitația, cine a făcut recepția și cine a făcut plata și de ce a fost aleasă o societate din Severin, cu obiect de activitate amenajări de terenuri de golf?
Managerul Alina Stancovici nu a stat prea mult pe gânduri și a găsit răspuns la toate aceste întrebări, pentru a lămuri întreaga situație, de la cel mai mare spital din Caraș-Severin:
„Și dacă treci prin iad, continua sa mergi înainte! (Winston Churchill)
Răspunsul pentru întrebările 1, 2 și 3:
Președintele Romeo Dunca dorea încă din primavara lui 2021, accesul în spital a unei alte firme care sa asigure softul informatic pentru spital și ambulator. Acest lucru nu s-a putut realiza, dat fiind faptul ca pana la 31.12.2021 a existat un contract ale cărei clauze nu permiteau rezilierea „ad-hoc”. Firma care a asigurat prestarea de servicii informatice nu a înregistrat deficiențe, nici sincope în activitate și nici nu a abandonat colaborarea, deși plățile nu sunt la zi către aceasta firma, astfel încât să putem rezilia contractul. Or, în momentul în care ceream rezilierea contractului conform celor cerute în mod repetat de președintele Romeo Dunca, oricât de bine intenționat spune domnia sa că este față de spital, firma care avea contractul în derulare, se putea îndrepta, în instanta, împotriva spitalului pentru nerespectarea contractului, putea solicita daune morale și plata la zi a sumelor datorate. Inclusiv, Consiliul de Administrație a avut în două dați pe ordinea de zi a ședinței acest subiect, nedand aviz favorabil. Am explicat aceste lucruri președintelui Dunca, în mod repetat, tot de atâtea ori cerându-mi însă același lucru.
Intr-un moment în care, în biroul domniei sale, atmosfera era deja tensionata, am spus sa îmi ceara in scris acest lucru pentru ca nu putem rezilia contracte conform dorințelor, am fost scoasa pentru prima data afara din biroul sau împreună cu colegii mei de la SJUR (directorul economic – Adina Miloș, șefa Serviciului Achiziții – Andreea Roșu și șeful Serviciului de Statistică și Informatica – Silviu Tinca). …probabil era un mod de colaborare și de implicare a sa în spital, dar neputând să se exprime, a preferat sa ne scoată afara sau poate s-a supărat, exasperat ca la palma sa în masa, a primit replica în aceeași maniera! Adevărat, omul mi-a spus sa nu vorbesc mai mult ori mai tare decât el!
Întrebarea 4: procentul ridicat al concentrației de oxigen în doua saloane a fost sâmbătă, 22.01.2022, nu vineri, la Staționarul 1, etajul 3 – Extensia ATI și nu la Staționarul 3, președintele încurcând Staționarul 3 cu etajul 3 al altui Staționar, nefiind de fapt pentru prima data în situația în care încurcă Staționarele SJUR. Staționarul 1 e acela unde e biroul managerului, acela al cărui scaun îl dorește! …într-un alt moment si-a anunțat vizita pe Secția de Neurologie (Staționarul 2 unde îl așteptam în curte cu directorul medical de atunci dr. Emil Bunda și un membru al C.A., dr. Caius Diaconescu, iar domnul președinte Dunca a „parcat” la Staționarul 1, certându-ne ca „nu suntem” unde a spus că vine. Eram, dar în curtea locației unde își anunțase prezenta: la Staționarul 2!!!)
Cartele? Nu am văzut sistemul implementat nici la Primărie, nici la Consiliul Județean și nici la instituțiile subordonate. În plus, nu voi face un referat de necesitate în alta ordine decât a priorităților. Ce se dorește? Să închid personalul medical, să stea opt ore, dar dacă nu au medicamentele necesare, ce să facă, să se uite la cartele? Să avem noi baza materiala și necesarul de medicamente, condiții optime și apoi punem cartele!
Privesc cn tristețe la o atitudine ostilă doar pentru faptul că nu sunt „managerul care trebuie și pe care și-l dorește”, așa cum nu s-a sfiit sa îmi spună direct ori să îmi transmită! Și azi, a fost preferată împroșcarea cu noroi a spitalului și așa îngropat! Sunt atâtea de făcut în spital, dar preferăm războiul! Și da, dacă managerul e atât de indolent și nu l-a sunat pe președinte, de ce nu a venit sa vadă despre ce e vorba ori să întrebe? Doamne ferește, nu plecasem pe munte, chiar am fost în spital și sâmbătă și duminică, lucru pe care îl pot confirma cei care m-au văzut și m-au găsit acolo! Am asistat la un „deja vu” al momentului conferinței de presa din 2 decembrie 2020, cea organizata a doua zi după imaginile mediatizate cu Staționarul 3: același tandem, același ton, aceeași sala, aceeași încrâncenare de a sugruma cu orice preț managerul spitalului. Sunt o femeie, iar tandemul e reprezentat de doi bărbați! Chiar așa de rău îi încurc, încât doi sau pus pe una, ca să nu mai vorbim de cotloanele ascunse ale spitalului din care ies alte gheare!
În acest moment, președintele Romeo Dunca are doua variante: fie mă demite cu voia sa ori a altora, liniștind spiritele din jurul lui, fie mă lasă în pace cu toții și încetează această hărțuiala, ca să îmi pot vedea de treabă și de ceea ce am început sa fac, în acest mastodont numit spital, în care lucrurile au rămas încremenite în timp și pe care, cu strădanie, le-am urnit, dar sa isprăvim acest circ, război sau cum se numește! Așadar, fie și scrâșnind din dinți merg înainte, chiar dacă mă vor…tăiței! Ce îmi vor face, mă vor călca cu tirul? Înapoi nu pot merge, pentru ca în spatele meu e zidul la care, de prea multe ori, m-au pus cu mânie nejustificată!”
Sursa foto: arhiva personală Alina Stancovici
