Odinioară o certă atracție pentru reșițeni, Teatrul de Vară, a fost grav atins de indiferența autorităților.
Unul din edificiile de marcă ale arhitecturii cărăşene, Teatrul de vară din Reşiţa, pasat asemeni unei mingi cârpite de-a lungul anilor între autorităţile locale şi Universitatea „Eftimie Murgu” din municipiu, este astăzi… al nimănui.
Unul dintre cele mai frumoase obiective de petrecere a timpului liber pentru cetăţenii urbei de pe Bârzava, a fost concesionat, în urmă cu aproximativ 12 ani, de Universitatea „Eftimie Murgu”, pentru o perioadă de 25 de ani de la Primăria municipiului, în vederea desfăşurării de conferinţe şi diverse alte activităţi studenţeşti, spune prof. univ. dr. ing. Ion Vela, fostul rector al instituţiei de studii superioare din oraş:
Când am fost ales rector, am gândit că universitatea trebuie să aibă o casa de cultură a studenţilor şi imobilul teatrului de vară poate fi refăcut, reamenajat în aşa fel încât acest spaţiu să poată fi folosit de studenţi. Am avut sprijinul primarului Mircea Popa şi al unor consilieri locali, printre care şi Claudiu Dolot, îmi amintesc, ca această locaţie să fie pusă la dispoziţia Universităţii „Eftimie Murgu” pentru a putea fi făcută funcţională din starea dezafectată în care se afla.
Potrivit lui Ion Vela, locaţia ar fi trebuit modernizată dintr-o iniţiativă a Ecaterinei Andronescu – ministru al învăţământului în acele timpuri, aflată în vizită la Reşiţa, lucrare care a şi demarat, însă după scurt timp, a fost sistată, chipurile, din lipsă de fonduri de noua conducere a instituţiei universitare:
Am primit concesionarea din partea Consiliului local şi am făcut demersurile pentru renovare, am primit şi finanţarea necesară pentru al face funcţional şi am înfiinţat Casa de cultură studenţească. Erau şi directorii mai interesaţi, pe vremea aceea în a efectua lucrările de renovare, zugrăveli, tencuieli şi aşa mai departe. Dar cum mai sunt şi surprize, primele reclamaţii au venit din partea vecinilor, care spuneau că se simt deranjaţi de zgomotul rezultat din desfăşurarea manifestărilor, fapt care m-a determinat să-l închid. Şi după cum se poate observa, partea dinspre blocurile de locuit le-am închis cu tâmplărie termopan. La o vizită la Reşiţa a ministrului educaţiei, Ecaterina Andronescu, am invitat-o să vadă acest teatru de vară şi mi-a sugerat că, ar fi bine să închidem acest spaţiu.
De ce era necesar să fie închis? Vara studenţii fiind în vacanţă şi-o petrec pe litoral şi nu organizează activităţi culturale. Necesar era ca aceştia să poată desfăşura acţiunile toamnă, iarna şi primăvara şi am primit încurajare şi am început acest proiect. Era în desfăşurare până în 2007, iar în primăvara anului 2008, noua conducere a universităţii a supus votului, în cadrul senatului, trecerea în conservare a acestei construcţii deoarece nu sunt bani.
Am rămas susprins că nu sunt bani, spune Ion Vela, că ministrul Adomniţei, mi-a transmis că „mă defiinţează” dacă vine la Reşiţa. Asta, ca după doar câteva zile, printr-o adresă, să-mi pună la dispoziţie pentru reparaţii capitale şi reabilitări, o sută de miliarde de lei vechi, 70 de miliarde pentru sala de sport şi alte 40 de miliarde pentru a plăti facturile privind dotările, din universitate, de la sfârşitul anului 2007.
Bine intenţionat, fostul rector al Universităţii „Eftimie Murgu” din Reşiţa, priveşte în urmă cu regret la toate câte ar fi putut fi şi nu s-au realizat.
„Am înţeles că obiectivul a fost scos la vânzare cu bucata, stâlpii la fierul vechi şi clădirile, anexele şi terenul îşi aşteaptă cumpărătorii.”
O altă piedică pusă în calea definitivării acestui proiect au fost zvonurile, care circulau, privind instabilitatea terenului din perimetrul obiectivului Teatrul de vară. Fostul rector, prof. univ. dr. ing. Ion Vela subliniază:
„… un proiectant cum este prof. Ivan de la Facultatea de construcţii din Timişoara, care a construit acea cupolă de la Romexpo s-ar fi pretat să se apuce de o construcţie fără un studiu geologic realizat în prealabil ? Eu îmi aduc aminte din documentaţie că în opis este specificat că la dosar se află acest studiu. Sigur că atunci când vrei să demontezi ceva trebuie să vi cu anumite argumente, dar depinde şi de nivelul de informaţie…”
Ce-a rămas arată rău şi deranjează, însă intenţia rămâne… Nu se știe exact ce vroia să fie, dar important e că nu s-a stricat de tot, rămânând o amintire a ce ar fi putut fi…
La ora actuală nu văd cine ar mai putea relua lucrările edificiului, căci s-a distrus foarte mult, inclusiv mobilierul, cele peste 400 de scaune, geamurile, zidurile, scările, aproape toată structura. La vremea respectivă (n.r. 2007) au fost investiţi peste 20 de miliarde, o sumă destul de mare. Este foarte greu să reiei această investiţie astăzi, în situaţia în care se află oraşul. Probabil dacă universitatea îşi va reveni, depinde şi de noua conducere a instituţiei şi de modul cum va gestiona problemele de management, s-ar putea relua iniţiativa continuării acestui edificiu de o importanţă majoră pentru studenţi. Momentan însă a renunţat la el, considerând că nu mai poate duce investiţia mai departe.
Mai mult ca sigur, obiectivul este deja pe lista unui cumpărător de soi, care însă doar aşteaptă momentul potrivit, căci amplasamanentul se află într-una dintre cele mai bine cotate locaţii din oraş care, oferă practic de toate.
… oare n-ar merge ridicată o biserică în locul acestor ruine de „grajd futurist”? Că locul, e generos…
… la unii din conducerea universităţii nu le-a plăcut proiectul gândit de mine”, a mai spus Ion Vela, „şi ca o glumă de final, unul din marii specialişti ai Reşiţei a afirmat că arată ca un grajd….
(Hardy Cvoica)
Vom reveni cu alte informaţii la subiect!