„Ce viață minunată am avut…”-un spectacol despre subtilitate și memorie, fragilitate și putere!

„Acum știu, înțeleg, Costea, că în munca noastră — miza pe scenă sau în scris — principalul nu e gloria, nu e strălucirea, nu e ceea ce visam eu, ci puterea noastră de a îndura. Să știi să-ți porți crucea și să-ți păstrezi credința. Eu cred și sufăr mai puțin. Și atunci când mă gândesc la chemarea mea, nu mă mai tem de viață”, este monolugul Ninei din Pescărușul de A.P.Cehov… un act de curaj sub lupa fragilității și determinării sufletului feminin.De aici pornește recenta premieră a Teatrului de Vest Reșița.
Dealtfel, Pescărușul este prima în ordine cronologică, dintre cele patru capodopere ale lui A. P. Cehov Scrisă în 1895, a exercitat o puternică fascinație atât pentru oamenii de teatru, cât și pentru public până în ziua de azi.

Articol editat de Anca Bălălău, 16 octombrie 2026, 15:36

Această dramatizare este epilogul unei lumi care se prăbușește și se salvează în ultimul act… în actul cinci, nescris de Cehov, dar imaginat de Boris Akunin și zidit în colbul scenei de Dumitru Acriș la Reșița… Povestea merge mai departe, chiar dacă lumea repetă capitole nedorite ale istoriei și isteriei, chiar dacă în proximitatea noastră este… tot de 5 ani un război în care se moare absurd și neîndoielnic… chiar dacă pe frontul acela merg mulți băieți și multe fete, o armată contemporană de Hamleți și Ofelii…care se gândesc, poate „Ce viață minunată am avut…”o replică la replica-„Eram fericiți și nu știam”… și da ei nu se mai tem de viață, se tem, dacă mai au timp, de moarte…

Regizorul Dumitru Acriș a înrolat, la Reșița, toate personajele din Pecărușul cehovian și le-a dat subtilitate și memorie, fragilitate și putere, într-un decor minimalist în care scaunele, video-proiecția și sicriul au dialogat cu viața și moartea…

O scenă-oglindă perfectă în care fiecare ne-am privit fața când hâdă și schimonosită de ipocrizie, când plânsă și încercănată de priveghiul propriului destin în care suntem și criminali și făcători de pace… La răspintia acestor trăiri stau iubirea, lașitatea, provocare sau nebunia…

Un spectacol de teatru artă, cu multe foarte multe interogații și căutări… o simulare și o confirmare a școlii de teatru rusești care stă în cheia regizorală a lui Dumitru Acriș, de la școala constructivismului rus la sinceritatea suferinței cehoviene ce stă în filosofia realizării și a punerii în scenă a piesei „Ce viață minunată am avut…”

Trupa reșițeană a dovedit în primul rând că este bine închegată, fiecare protagonist având șansa unui monolog ce nu a privat spectatorul de întrebări sau căutare.
Dacă Bianca Temneanu și Andrei Pleșa au realizat un cuplu scenic impresionant, rezistând de-a lungul întregului spectacol să mențină ritmul și emoția la cote înalte, uneori viscerale, Camelia Ghinea, Ana Maria Cizler, Bianca, Andrada Samoilă, Alexandru Moldovan, Sorin Fruntelată, Marius Tudor, Ștefan Creangă, Otniel Floruț au reușit să îmbrace perfect hainele teatrului în teatru, fiecare dezvoltând cu credibilitate o emoție cu care au încătușat propriile personaje.

Am văzut o Camelia Ghinea care a dominat scena, cu melancolie, îngăduință și celeritate, dar și Andrada Samoilă sau Ana Maria Cizler sunt garanția că la Reșița se poate oricând monta un Cehov în care fragilitatea și feminitatea să iasă la rampă.

Alexandru Moldovan, Sorin Fruntelată, Marius Tudor, Ștefan Creangă și Otniel Floruț și-au trăit cu sinceritate personajele, defilând rând pe rând cu dramele proprii.

Relația scenă-sală, actori-spectatori a fost o adevărată parrhesia, fiindcă o dată scos la rampă un spectacol, spectatorul devine stăpânul său, iar regizorul Dumitru Acriș și actorii au avut curajul de a spune adevărul în fața puterii publicului, dar și publicul a avut capacitatea celui puternic de a-l auzi, pentru că puterea devine cu adevărat bolnavă atunci cînd se înconjoară numai de oameni care îi spun ceea ce vrea să audă.

În fond, acesta este unul dintre antidoturile împotriva patologiei puterii: să existe cineva care spune adevărul și cineva care încă îl poate asculta. Ori Teatrul are în menirea sa acest lucru și publicul pe aceea de a asculta.

Și totuși, ce gen de teatru ne reprezintă azi, cu un război la graniță? Unde se întâlnește discursul artistului cu cel al spectatorului? Care poate fi manifestul nostru de azi pe un text scris acum mai bine de un secol? Acestea sunt întrebări pe care teatrul le pune, iar noi căutăm răspunsuri…Fiecare avem un ROL, fiecare avem o tăcere ce ne spintecă deseori viața, iar în spatele a tot ce călăuzește ființa umană, rămâne loc pentru căutare…și nevoia de discernământ, de speranță și iubire…

,,Ideile îndrăznețe sunt precum pionii de șah care înaintează, pot fi înfrânți, dar stau la baza unui joc câștigat,,spunea Goethe, iar cu acest spectacol Florin Gabriel Ionescu a reușit încă o data să respire liber în ierarhia teatrului național, cu îndrăzneală, profesionalism și asumare.

Regizorul Dumitru Acriș vine din Republica Moldova. A crescut în spațiul basarabean, iar drumul spre regie a început nu dintr-o teorie, ci de pe scenă.

A absolvit în 2004 Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Chișinău și a devenit actor al Teatrului Republican „Luceafărul”, unde a rămas aproximativ doisprezece ani. Acolo a trecut printr-o experiență scenică densă și variată: de la spectacole pentru publicul tânăr până la Shakespeare, Lermontov și Brecht. Pentru el, întâlnirea cu teatrul nu a fost o simplă alegere profesională, ci un proces de formare început chiar de pe scenă. Într-un interviu din anii studenției vorbea despre acea perioadă ca despre o vreme „vie” și „adevărată”, în care învățarea se făcea mai ales intuitiv, prin contact direct cu rolul și cu publicul. Experiența de actor avea să devină, mai târziu, una dintre bazele concepției sale regizorale: în spectacolele pe care le construiește, actorul și relația dintre actori ocupă întotdeauna un loc central.

După 12 ani de teatru trăit din interior, Acriș a făcut pasul decisiv spre regie. În anul 2012 a plecat la Moscova, într-un moment în care, după propriile mărturisiri, privea cu un sentiment amar experiența teatrului în care lucrase până atunci. A intrat la GITIS – Universitatea Rusă de Artă Teatrală, una dintre instituțiile fundamentale ale școlii teatrale ruse, și a studiat regia de teatru dramatic, absolvind în 2017.

Au fost cinci ani care i-au schimbat radical perspectiva artistică și l-au legat de tradiția regizorală rusă, de la Stanislavski și Knebel până la marile forme de interpretare și construcție scenică ale teatrului rus contemporan.

După formarea de la Moscova au urmat montări în Rusia, apoi revenirea în spațiul românesc: Târgoviște, Satu Mare, Sibiu, Arad, Petroșani, Botoșani și București.
Într-un interviu despre „Livada de vișini”, Acriș spune că, deși s-a stabilit la București, viața lui profesională a rămas una nomadă, iar teatrul în care lucrează devine, pentru câteva săptămâni sau luni, „casa” lui. Este, probabil, una dintre cheile pentru înțelegerea traseului său: un regizor format în Basarabia și în marea școală teatrală rusă, care și-a construit apoi cariera între România, Rusia și spațiul teatral internațional, purtând cu el, oriunde merge, respectul profund față de actor și față de puterea scenei de a lăsa ceva în urmă.
Este asistent universitar la Facultatea de Litere și Arte, Departamentul Artă Teatrală.

Spectacolul său „Mama”, după M. Gorki, montat în 2015 la Centrul Teatral „Na-Strasnom” din Moscova, a câștigat Grand Prix la Festivalul Internațional de Teatru „Tvoy Shans”, urmând ca trei ani mai târziu „Regele Lear”, montat la Teatrul Dramatic de Stat Kurgan, Rusia, să fie nominalizat la Premiul Național „Masca de Aur”.
Tot astfel, spectacolul „Faust” după Goethe, montat în 2019 la Teatrul Dramatic de Stat Ryazan din Rusia i-a adus Premiul pentru cea mai bună regie la Festivalul de Teatru „Smolensky Kovcec” Smolensc.

Dramaturgul Boris Akunin este pseudonimul literar al lui Grigori Skartisvili (n. 1956, la Tbilisi), eminent editor, eseist si traducator. Abordarea dramaturgului pornește la un Cheov care a fascinat mereu, dar totuși, Cehov cel de ieri nu este echivalent cu Cehov cel de azi, fiindcă poate fi explorat necontenit, reinterpretat potrivit momentului, viziunii și necesității contextului diverselor epoci. Și Boris Akunin a reușit prin dramatizarea „Ce viață minunată am avut…”.

Dramaturgul dizident a facut studii de filologie și istorie orientală la Universitatea de Stat din Moscova, specializându-se în literatura și cultura japoneză. A tradus timp de douăzeci de ani din japoneză (Mishima, Inoue) și engleză; a predat cursuri de civilizatie japoneză; a fost redactor, apoi redactor-șef adjunct la o prestigioasă revista literară; a scris un amplu eseu intitulat Scriitorul și sinuciderea; îngrijește publicarea unei monumentale antologii a literaturii japoneze în douăzeci de volume și conduce nu mai puțin monumentalul proiect „Biblioteca Puskin” finanțat de George Soros. Din 1998 scrie romane politiste, iar azi este o celebritate în Rusia, în Europa și în Statele Unite.

Cărțile sale sunt traduse în peste treizeci și cinci de limbi și s-au vândut până acum în optsprezece milioane de exemplare.

„Ce viață minunată am avut…”, după Boris Akunin.
Traducerea și adaptarea, precum și regia și scenografia, îi aparțin lui Dumitru Acriș. Spectacolul este completat de lighting design-ul semnat de Lucian Moga, videomapping-ul realizat de Cătălin Cora și video-ul realizat de Iuliana Revencu.
Echipa artistică
Traducere și adaptare: Dumitru Acriș
Regie și scenografie: Dumitru Acriș
Lighting Design: Lucian Moga
Videomapping: Cătălin Cora
Video: Iuliana Revencu
Distribuția: Camelia Ghinea, Ana Maria Cizler, Bianca Temneanu, Andrada Samoilă, Andrei Pleșa, Alexandru Moldovan, Sorin Fruntelată, Marius Tudor, Ștefan Creangă / Sevi Stan, Otniel Floruț.

Radio România Reșița este partener media al Teatrului de Vest!

Foto: Teatrul de Vest

Urmărește-ne și pe Google News

Acest articol este proprietatea Radio România Reșița și este protejat de legea drepturilor de autor. Reproducerea integrală sau parțială a conținutului este permisă doar cu acordul scris al editorului. Pentru solicitări de republicare, vă rugăm să ne contactați la redactie@radioresita.ro