Simion Mirulescu are o tumoră canceroasă la gât dar luptă să trăiască!
Simion Mirulescu este din Mehadia și, până nu demult, viața lui curgea firesc, cu griji obișnuite și planuri simple. Apoi, într-o zi, totul s-a schimbat. O tumoră canceroasă la gât. Un diagnostic primit cu doar o lună în urmă, dar care a căzut peste el ca un verdict greu de dus.
Articol editat de Daiana Rosca, 22 decembrie 2025, 20:47
Medicii i-au spus că boala este, deocamdată, de gradul doi. Nimic nu este încă definitiv, mai sunt proceduri de parcurs, investigații de făcut. În tot acest timp, Simion se agață de un singur lucru: speranța. Speranța că tratamentul va da rezultate și că va putea merge mai departe.
Urmează radioterapie și kinetoterapie. Spune că, în general, se simte bine, dar nu ascunde efectele adverse. Durerea apare uneori atât de puternic încât își pierde vocea. Apoi revine. E un du-te-vino dureros, care îl obosește, dar nu îl doboară. Crede că, pe parcurs, lucrurile se vor îndrepta.
Diagnosticul a fost greu de acceptat. „Ca orice om, când aude cuvântul cancer, e o lovitură”, spune el. Știe că este o boală grea, una care sperie, una care te face să-ți pui întrebări pe care nu ți le-ai pus niciodată. Au fost momente în care s-a gândit dacă să continue. Recunoaște sincer: fără familie, poate ar fi renunțat. Ei sunt sprijinul lui, forța care îl ține în picioare atunci când oboseala și teama devin prea mari.
Nu i-a fost frică de radioterapie. Spune că, din fire, a fost mereu un om curajos. Dar curajul nu înseamnă lipsa greutăților. De când a fost diagnosticat, a rămas la Timișoara, în spital. Nu își permite naveta. E prea scumpă, prea obositoare, prea greu de dus zi de zi, în starea în care se află.
A găsit însă aici oameni care îi dau putere. Vorbește cu recunoștință despre personalul medical: medici dedicați, asistente care vorbesc frumos, oameni care își fac meseria cu suflet. Pentru el, asta contează enorm.
Și-ar dori ca astfel de clinici să fie mai aproape de casă, la Reșița. Pentru că pacienți sunt mulți, spune el, iar drumul până la Timișoara e o povară în plus pentru cei deja încercați de boală. Crede că orice ajutor contează și îi îndeamnă pe toți cei care pot, indiferent cât de puțin, să se implice. Pentru că fiecare gest poate însemna o șansă în plus la viață.
Povestea lui Simion Mirulescu este una despre suferință, dar și despre demnitate, familie și puterea de a merge mai departe, chiar și atunci când vocea slăbește, dar speranța rămâne!
Urmărește-ne și pe Google News
Acest articol este proprietatea Radio România Reșița și este protejat de legea drepturilor de autor. Reproducerea integrală sau parțială a conținutului este permisă doar cu acordul scris al editorului. Pentru solicitări de republicare, vă rugăm să ne contactați la redactie@radioresita.ro
