Nicolae (Milescu) Spatarul s-a nascut în anul 1636. Nici el nu a folosit vreodata patronimicul Milescu si nici contemporanii nu i-au spus asa. Ion Neculce l-a „botezat“ Milescu, în O sama de cuvinte. Numele de familie ar fi fost Spata si erau veniti dintre aromânii din Peloponez. Milescu s-a lipit însa asa de bine de numele lui, încât se pare ca asa va ramâne cunoscut de acum înainte.
I se mai spunea si Nicolae „Cârnul“. În conditii nu tocmai bine lamurite, a fost însemnat la nas. Menirea gestului era sa îl împiedice sa mai emita pretentii la scaunul de domnie. Tot Neculce ne povesteste: „Nicolae a plecat în tara nemteasca si au gasit acolo doftor de-i tot slobodzie sângele dîn obraz si-l botie la nas si asa din dzî în dzî sângele se închega, de i-au crescut nasul la loc si s-au tamaduit.“
A urmat scoli înalte: pe cea Domneasca de la Iasi, întemeiata de Vasile Lupu, si Marea scoala de la Istanbul. Înainte sa împlineasca 35 ani si sa fie obligat sa plece din tara, a fost gramatic în vremea lui Gheorghe Stefan, spatar sub Gheorghe Ghica si capuchehaia (trimis al domnului la Istanbul) sub Grigore Ghica. Cunoscator al mai multor limbi, i-a slujit fostului domn Gheorghe Stefan, care dorea sa obtina sprijinul Suediei si al Frantei contra otomanilor. La Stockholm a legat prietenie cu ambasadorul francez, marchizul Arnauld de Pomponne, om de litere, prieten al doamnei de Sévigné. Cu ajutorul lui, a ajuns pâna la Curtea lui Ludovic al XIV-lea.
Află toată povestea pe siteul eualegromania
