Motto: „Cititorule, ce eşti am fost, ce sunt vei fi, găteşte-te dar” .Gheorghe Lazăr

Gheorghe Lazăr s-a născut la data de 5 iunie 1779 în localitatea Avrig, situată la 25 km de Sibiu, mergând înspre Braşov, şi atestată documentar încă din 1364. Părinţii săi, Gheorghe şi Mărie Lăzăroaie, ţărani înstăriţi, voiau ca fiul lor să devină preot în sat, aşa cum doreau mulţi săteni din acea vreme. Avea nouă ani când a început Şcoala primară în Avrig, avându-l ca dascăl pe Ioan Barac cu care a păstrat legătura mulţi ani.

Gheorghe Lazăr a fost luat de mic în casa baronului Samuel von Brukenthal. Remarcându-i aptitudinea pentru studiu, baronul l-a trimis să studieze la gimnaziile din Sibiu și Cluj, și apoi la Viena, unde a urmat studii superioare de filosofie, istorie și de științe fizico-matematice. Ulterior a studiat și teologia.
În perioada studiilor la Viena, se ocupă de traducerea şi elaborarea unor lucrări în limba română, astfel că în perioada 1808 – 1811 traduce  cărţi cu conţinut educativ.

Din unele documente reiese faptul că după terminarea studiilor la Viena, Lazăr obţine titlul de doctor, iar în unele el este membru al Societăţii filologice din Halle. După ce petrece la Viena 3 ani, Gheorghe Lazăr pleacă la Carlowitz, pentru completarea studiilor de dogmă şi liturgică ortodoxă.

Întors în Transilvania, la Sibiu, a fost hirotonisit arhidiacon și a obținut un post la Școala teologică ortodoxă. A tradus în limba română o serie de lucrări cu caracter pedagogic și chiar un manual de pedagogie. Din păcate a intrat în conflict cu episcopul Vasile Moga care, fiind un adept al învățământului în limba slavonă, a împiedicat activitatea culturală a lui Lazăr, interzicându-i tipărirea manualelor în limba română. În urma unui proces disciplinar, la sfârșitul anului 1815, guvernatorul Transilvaniei l-a destituit pe Gheorghe Lazăr din funcție, punându-l sub supravegherea autorităților polițienești. Aceasta l-a determinat ca, în 1816, să treacă munții și să se stabilească la București, unde și-a câștigat existența mai întâi ca profesor particular.

În anul 1818, a înființat în București prima școală cu predare în limba română, Şcoala de la Sfântul Sava

În Țara Românească Gheorghe Lazăr se manifestă ca promotor al ideii de înființare a unei școli românești la cel mai înalt nivel științific posibil pe atunci, într-o vreme în care învățământul se desfășura în limba greacă. Sprijinit de Iordache Golescu și Constantin Bălăceanu, a trebuit să ducă o muncă intensă cu cei care susțineau că limba română este prea săracă pentru a exprima adevărurile științei.
La 24 martie 1818, a început activitatea didactică cu predare în limba română la Şcoala de inginerie hotarnică românească. Localul, deşi situat în centrul Bucureştiului, fostele chilii ale mănăstirii Sf. Sava, era impropriu pentru o şcoală. Elevii acestei şcoli erau copii micilor meseriaşi şi ai târgoveţilor. Cei cu dare de mână mergeau în continuare la şcolile greceşti.

Gheorghe Lazăr a elaborat mai multe manuale prin care a contribuit la crearea terminologiei ştiinţifice şi tehnice în limba română. Se aminteşte “Aritmetica matematicească” şi “Trigonometria cea dreaptă”, adică trigonometria plană. I s-au alăturat şi alţi cărturari: Eufrosin Poteca şi Ion Eliade Rădulescu. A introdus discipline noi, precum geometria, filosofia, geografia, gramatica.

Scriind noile manuale, prin traducerea sau compilarea celor utilizate în Europa, Gheorghe Lazăr a contribuit la crearea terminologiei ştiinţifice şi tehnice în limba română. Termeni precum adunare, scădere, înmulţire, împărţire, latură, triunghi, sin, cosin, punct, linie, poligon, trapez au fost introduşi de Gheorghe Lazăr şi îşi păstrează forma şi azi. Desigur, alţi termeni au suferit schimbări radicale, alţii s-au pierdut în timp, aşa cum se întâmplă, de altfel şi astăzi.

În felul acesta, Gheorghe Lazăr a demonstrat că limba română poate fi folosită pentru a transmite cunoştinţe de bază, cunoştinţe inginereşti, dar şi cunoştinţe de filozofie, disciplină considerată, la vremea respectivă, piatra de încercare a unei limbi superioare care poate fi folosită în învăţământul universitar. Până la înfiinţarea şcolii de la Sf.Sava, numită de Gheorghe Lazăr “Academia cu ştiinţe”, filosofia era predată numai în limba greacă la academiile domneşti la care nu aveau acces decât cei privilegiaţi.

Noua instituție a devenit curând principalul focar de consolidare și difuzare a culturii românești. Din prima generație de elevi au făcut parte, printre alții, Petrache Poenaru, Daniel Tomescu, Simion Marcovici și alții. Școala de la Sfântul Sava este cel mai vechi institut educațional din București cu predare în limba română.

Atunci când cartea era o raritate și, de multe ori, în limbi necunoscute de popor, Gheorghe Lazăr a tradus și a scris cărți în limba română, fapt care a deschis noi orizonturi pentru un mare număr de români.

În timpul Revoluției din anul 1821, Gheorghe Lazăr și elevii săi au trecut de partea lui Tudor Vladimirescu, ajutând la fortificarea taberei de la Cotroceni și învățându-i pe panduri să mânuiască armele și să se apere. Se pare că Gheorghe Lazăr era pentru Tudor Vladimirescu un om de încredere și de mare necesitate, fapt pentru care inginerului Gheorghe Lazăr trebuiau să i se pună la dispoziție o mie de oameni pentru metereze. De altfel, documentele vorbesc despre activitatea inginerească a dascălului, concretizată prin unele din lucrările sale rămase nu numai în București: ridicarea topografică a Moșiei Obislavu (Dâmbovița) sau a Moșiei Fântânele (Prahova). Documentațiile acestora s-au păstrat la Arhivele Statului din București.

Colaborarea sa cu revoluționarii i-a atras mai târziu persecuția din partea autorităților. În primăvara anului 1823 s-a îmbolnăvit şi a simţit că nu mai are mult de trăit, aşa că l-a chemat pe fratele său, Onea – numit şi Oancea, să vină cu căruţa la Bucureşti şi să-l readucă în satul lor, Avrig.
Gheorghe Lazăr a plecat la cele veșnice pe 17 septembrie 1823, la vârsta de 44 de ani, lăsând Moștenitorilor limbii și literaturii române candela aprinsă pentru a o iubi și duce mai departe. A fost înmormântat în curtea bisericii ortodoxe din Avrig, în imediata vecinătate a casei natale.

Pe cruce este gravat un epitaf scris de Gheorghe Lazăr: „Cititorule, ce eşti am fost, ce sunt vei fi, găteşte-te dar”.

Primii biografi i-au fost elevii săi, Ion Heliade Rădulescu și Petrache Poenaru, care au oferit istoriei primele date biografice precum și primele analize ale ideilor pedagogului Gheorghe
În anul 1973 UNESCO a comemorat 150 de ani de la moartea dascălului din Avrig, aducându-se în prim plan activitatea, viața și opera unuia dintre cei mai prestigioși îndrumători ai culturii române.

Anca Bica Bălălău
Sursa-wikipedia