[FOTO/AUDIO] Ziua Națională a Portului Tradițional din România. La Buchin încă se cos straiele bănățenilor

În almanahul Muzeului Național al satului „Dimitrie Gusti” se face o remarcabilă analiză a elementelor care individualizează costumul tradiţional din Banat. În cadrul portului popular românesc acestea țin, pe de o parte, de existenţa unor adrese unicat, care se întâlnesc numai în această provincie istorică- opregul cu franjuri lungi (catrinţă) şi conciul(boneta) purtate de femei-, iar pe de altă parte, în somptuozitatea broderiilor şi alesăturilor executate cu fir de aur şi argint.

Costumul bărbătesc, alcătuit din cămaşă lungă peste genunchi, asociată vara cu pantaloni din pânză şi iarna cucioareci din „habă” albă (postav de lână), are ca semn distinctiv broderia ajurată de un mare rafinament –ton pe ton (cu aţă sau mătase albă)- şi fineţea cheiţelor decorative care unesc foile de pânză.

Pieptarele şi cojoacele, bogat împodobite cu broderii din mătase policromă, cu oglinzi, cu bumbi şi aplicaţii din piele, stârnesc admiraţia pentru ţinuta bănăţenilor. Remarcabile pentru frumuseţea decorului realizat, cu aplicaţii de şinoare negre pe fondul alb al ţesăturii de lână, sunt vestele bărbăteşti („chintuş”) şi şubele purtate de ambele sexe.

Articol editat de Valentina Adam, 14 mai 2017, 16:41

Bănățenii și-au purtat mereu cu fală, straiele populare. Migală, talent, fast şi strălucire caracterizează specificul costumului bănăţean.

Specialistii în tradiţia noastră populară vorbesc despre „însemne magice cusute cu grija, care aveau menirea de a proteja purtătorul de spiritele rele” şi despre faptul că tinerele moşteneau de la bunicile lor sau de la mamele lor nu doar arta meştesugului popular ci şi rugăciunile potrivite care se spuneau obligatoriu înaintea începerii torsului lânii, a ţesutului sau a împletitului firelor. În ultimii ani  tot mai rar întâlnim pe uliţele satelor portul popular, iar cei care realizează costume tradiţionale româneşti sunt din ce în ce mai puţini.

În comuna Buchin, Romanița Hamat, în vârstă de 69 de ani  a rămas singura din zonă ce mai croieşte şi coase straie tradiţionale bănăţene.
Deşi puţini sunt cei care îşi achiziţionează un costum popular, ea continuă să le coasă din plăcere, iar mâinile ei iscusite ţes adevărate poveşti înflorate.

În almanahul Muzeului Național al satului „Dimitrie Gusti” se face o remarcabilă analiză a elementelor care individualizează costumul tradiţional din Banat. În cadrul portului popular românesc acestea țin, pe de o parte, de existenţa unor adrese unicat, care se întâlnesc numai în această provincie istorică- opregul cu franjuri lungi (catrinţă) şi conciul(boneta) purtate de femei-, iar pe de altă parte, în somptuozitatea broderiilor şi alesăturilor executate cu fir de aur şi argint.

Costumul bărbătesc, alcătuit din cămaşă lungă peste genunchi, asociată vara cu pantaloni din pânză şi iarna cucioareci din „habă” albă (postav de lână), are ca semn distinctiv broderia ajurată de un mare rafinament –ton pe ton (cu aţă sau mătase albă)- şi fineţea cheiţelor decorative care unesc foile de pânză.

Pieptarele şi cojoacele, bogat împodobite cu broderii din mătase policromă, cu oglinzi, cu bumbi şi aplicaţii din piele, stârnesc admiraţia pentru ţinuta bănăţenilor. Remarcabile pentru frumuseţea decorului realizat, cu aplicaţii de şinoare negre pe fondul alb al ţesăturii de lână, sunt vestele bărbăteşti („chintuş”) şi şubele purtate de ambele sexe.

Valentina Adam