[FOTO] De Ziua Morţilor, cimitirele sunt pline de viaţă. Oamenii însă reclamă mizeria şi nesiguranţa

Articol editat de Gerhard Chwoika, 8 noiembrie 2016, 13:00 / actualizat: 10 noiembrie 2016, 20:17

„Parcă în anii trecuţi era mai mare mizerie, acum s-au mai aşezat lucrurile şi văd că astăzi au asigurat şi paza„, a spus un cetăţean din Cimitirul Nr. 2 din cartierul Muncitoresc.

Părerile cetăţenilor sunt însă împărţite: o femeie a precizat că în urmă cu ceva timp au fost probleme, se luau de la cruci tăbliţele cu numele defuncţilor, dar acum este ceva mai bine. O alta a declarat că nu e deloc mulţumită de prestaţia primăriei, ei i-au fost furate gărduleţele, uşile de fier de la cavou şi chiar împrejmuirea de tablă, dar cu toate reclamaţiile făcute până în ziua de azi nu s-a rezolvat nimic, iar Primăria aruncă vina pe lipsa de personal.

Pe raza municipiului Reşiţa există 7 cimitire care totalizează peste 15 hectare de teren, administrate de Primărie. O astfel de suprafaţă creează probleme de întreţinere şi pază în condiţiile în care personalul este absolut insuficient: 3 femei şi 9 bărbaţi care efectuează lucrări în aceste spaţii. Ca urmare, se intenţionează înfiinţarea unui serviciu special şi se ia în considerare şi instituirea unei taxe de administrare a lor, aşa cum există în toate marile oraşe – după cum a afirmat viceprimarul municipiului Reşiţa, Adrian Dacica. El a mai spus că în această perioadă se inventariază locurile de veci din cimitire pentru a se identifica mormintele părăsite şi modalitatea de a fi îngrijite. Problemele s-ar putea remedia anul viitor prin înfiinţarea unui serviciu special de întreţinere a locurilor de veci.

Deşi data titulară este 1 noiembrie, morţii sunt sărbătoriţi într-una din zilele perioadei cuprinse între 25 octombrie şi 8 noiembrie, pentru că fiecare cult (greco-catolic, romano-catolic, ortodox) optează pentru o anumită dată din interval. Pregătirile încep cu câteva zile înainte şi constau în toaletarea mormintelor prin curăţarea de vegetaţia moartă, se repară sau se vopsesc crucile, se mătură şi se curăţă aleile. În ziua propriu-zisă, rudele cele mai apropiate aprind candele lângă cruce, iar pe toată suprafaţa mormântului pun rânduri de flori, fire de crizantemă şi lumânări sau „lumnini” aprinse. Câte o floare şi o lumânare pun şi la mormintele rudelor mai îndepărtate sau ale prietenilor. De aceea, sărbătoarea este cunoscută şi sub numele de „luminaţie”. „Luminile” se pun ca „să aibă defunctul vedere în celelalte lumi”, existând credinţa că morţii văd prin intermediul acestora. Se mai crede şi că e singura zi din an când morţii ies din morminte şi, fără să fie văzuţi, circulă printre cei vii. De aceea, la întoarcerea de la cimitir oamenii merg doar pe marginea drumului, fiind convinşi că pe mijlocul lui circulă cei adormiţi. Datorită acestor credinţe, dictonul „despre morţi numai de bine” e respectat cu stricteţe la Luminaţie.

O altă credinţă legată de această sărbătoare e aceea că în această zi se poate dialoga cu  rudele plecate la ceruri. Aşa că membri familiei nu doar se roagă la lumina lumânărilor, ci povestesc decedatului despre ce s-a mai întâmplat pe acasă sau prin sat şi ce îi mai fac prietenii sau deapănă amintiri. Slujbe de pomenire a morţilor se fac şi la biserică, după care preoţii pleacă în cimitire.

De luminaţie se face parastas în cimitir, citind lista cu morţii familiei, în fruntea căreia se află cei înmormântaţi acolo. Pentru parastas e nevoie de o sticlă de vin – ca simbol de nemurire – un colac – ca simbol al hranei spirituale – şi trei lumânări. După parastas se dă de pomană, colaci adulţilor şi dulciuri copiilor.

Lăsarea nopţii pune în evidenţă feeria de lumini a cimitirelor, căci măcar pentru câteva ceasuri tenebrele sunt înlocuite de lumini, iar de Ziua Morţilor, cimitirele sunt pline de viaţă.

(Hardy Cvoica)