Cum supravieţuiesc proprietarii unei ferme cu 400 de capre în Mehedinţi: „Le tăiem şi le dăm la câini pe cele bătrâne“

În localitatea mehedinţeană Ştircoviţa, câţiva fermieri se zbat să ţină în viaţă fermele de animale înfiinţate în urmă cu câţiva ani.

Articol editat de Mirabela Afronie, 5 august 2016, 08:43

Sunt aproape 20 de ani de când familia Militaru a pus pus bazele fermei sale de la Ştircoviţa. Constanţa Militaru a muncit o viaţă întreagă la fabrica de bere din Drobeta Turnu Severin, dar nu a apucat să iasă la pensie fiindcă unitatea şi-a închis porţile. Rămasă fără un loc de muncă la oraş, dar şi pentru că soacra sa avea nevoie de îngrijire, s-a mutat împreună cu soţul la Ştircoviţa pentru un nou început. Trebuiau să facă ceva, să-şi umple timpul, aşa că gospodăria familiei Militaru s-a umplut încet-încet cu animale.

Ziua de muncă începe la 5 dimineaţa

A început cu câteva oi, pe care le-a îngrijit un an, după care le-a vândut şi a cumpărat primele capre. „Am îngrijit 15 oi un an, nu le-am înmulţit, le-am vândut şi am luat capre. Este mai rentabil, caprele se înmulţesc mai repede, oile mai greu”, spune Constanţa. De aici şi până la o fermă de aproape 400 de exemplare este însă cale lungă şi presupune multă muncă şi răbdare. O zi de muncă în gospodăria familiei Militaru începe la ora 5 dimineaţa şi se sfârşeşte de cele mai multe ori după miezul nopţii.

„Cafeaua o bem după prima mulsoare dimineaţa, iar prima masă după ora 12,00, când ne întoarcem de la păscut cu caprele. Seara se încheie în jur de 11,00-12,00”, spune zâmbind Constanţa.”

Fondurile europene, doar un vis

De altfel doar optimismul şi dragostea pentru animale i-a făcut să meargă mai departe, să nu lase această afacere de izbelişte pentru că greutăţile nu sunt puţine. Poveştile de succes ale fermierilor care au reuşit să atragă fonduri europene importante pentru dezvoltare sunt doar un vis la Ştircoviţa. Nici măcar informaţiile despre noile proiecte pe care angajaţii primăriei ar trebui să le facă cunoscute nu ajung la fermieri. Doar în 2000, familia Militaru a reuşit să obţină pe un proiect suma de 1500 de euro, care a venit ca o mană cerească.

“Am primit atunci 1500 de euro nerambursabili, banii m-au ajutat foarte mult, cum eram atunci începători. Am cumpărat alte capre, nutreţ, boabe”, îşi aminteşte Constanţa. De atunci, familia Militaru nu a mai putut obţine alte fonduri europene. Condiţiile pe care le cer sunt imposibil de trecut.

Singurul sprijin al familiei Militaru vine de la Asociaţia Judeţeană a Crescătorilor de Ovine şi Caprine din Mehedinţi, care are grijă să-şi informeze membrii cu ultimele noutăţi din domeniul agricol.

Nu există piaţă de desfacere

Marea durere a fermierilor din zonă este însă faptul că în judeţul Mehedinţi industria de prelucrare a laptelui a ajuns pe butuci. Fosta fabrică de prelucrare a laptelui din Drobeta Turnu Severin s-a închis de multă vreme şi de atunci nimeni nu s-a încumetat să mai deschisă o astfel de unitate. Aşa că în lipsa unui producător, crescătorii de animale trebuie să se descurce aşa cum pot. Noroc că laptele produs în ferma lor este preluat de un producător din Braşov care le oferă 1,4 lei pe litru şi în felul acesta ferma poate să supravieţuiască. Brânză au renunţat de mai multă vreme să facă pentru că preţul oferit la târg, de 5-6 lei pentru un kilogram este mult prea mic, iar carnea nu au unde să o valorifice pentru că nici un abator privat din Mehedinţi nu este interesat să le cumpere carnea de capră.

„Cele mai mari greutăţi sunt că nu aveam unde vinde marfa. Uite îmi ia laptele cu 1,40 lei litru o fabrică din Braşov, dar carnea nici atât nu am unde să o vând. La Paşti, am rămas cu 150 de iezi fiindcă au fost mici şi nu am avut cum să-i dau. Acum, le tăiem şi le dăm la câini pe cele bătrâne. Ne-am dori să fie şi în Mehedinţi un abator care să ne ia şi nouă carnea. să ne ajute statul, să facă un mini abator. Ce ne ajută cu subvenţiile, în rest nu rămânem cu nimic, totul se investeşte”, se plânge Alexandru Militaru. La Ştircoviţa mai sunt alţi trei trei crescători de animale, care se confruntă însă cu aceleaşi greutăţi. Potenţialul zonei pentru creşterea animalelor este uriaş, însă fără implicarea autorităţilor crescătorii de animale spun că nu vor reuşi niciodată să facă agricultură performantă.

Sursa: adevarul.ro