Sărbătoarea Izvorului Tămăduirii – praznic al Maicii Domnului

Articol editat de Gerhard Chwoika, 6 mai 2016, 09:00 / actualizat: 6 mai 2016, 10:11

Originea acestei sărbători se află în legenda unei minuni care s-ar fi petrecut lângă un izvor de lângă Constantinopol. Potrivit credinţei, un orb şi-ar fi recapatat vederea spălându-se pe ochi cu apa acestuia. Orbul ar fi ajuns aici calauzit de Leon (viitorul imparat al Bizantului – 457-474), caruia ii ceruse apa. Imparatul fusese la randul lui calauzit si indemnat de glasul Maicii Domunlui. Ajuns mai tarziu in scaunul imparatesc, Leon I a construit la locul respectiv o biserica din zid (actualul edificiu dateaza din 1835).

Traditii si obiceiuri romanesti

In aceasta zi, in lacasurile de cult dupa Liturghie, se face sfințirea agheasmei mici. In unele locuri exista credința ca cei care beau aceasta sunt protejați de boli si duhuri rele pentru un an si se inzdravenesc. De asemenea, uneori se mai pastreaza obiceiul preoților de a merge in aceasta zi la izvoarele de apa pentru a le sfinți si, a le proteja de secare sau de adapostirea duhurilor rele in preajma lor. In unele zone prelații merg si fac stropirea caselor enoriasilor cu agheasma mica.

În tradiția populară, Izvorului Tămăduirii este pentru săpătorii de fântâni cea mai spornică din an, deoarece apele sunt zbuciumate şi zgomotoase, fiind mai uşor de găsit.

În alte zone, tinerii fac legământ juvenil. Acest legământ se facea, cu sau fara martori, in casa, in gradini sau in jurul unui copac inflorit. Tinerii treceau prin mai multe momente rituale prin care faceau juramantul respectiv: pronunţarea cu voce tare a juramantului, schimbul colacului si al altor obiecte cu valoare simbolica, de obicei o oala sau o strachina din lut, insoţite intotdeauna de o lumanare aprinsa, imbraţişarea fraţeasca, ospatarea cu alimente rituale si dansul. In unele zone etnografice, ceremonia se repeta anual, la aceeasi data, pana la intrarea in joc a fetelor insuraţite şi baieţilor infartaţiţi. Persoanele legate, veri, varuţe, surate, fraţi de cruce etc., se intalneau anual sau, dupa casatorie, la Rusalii.

O altă poveste izvorâtă din străvechiul folclor românesc ne aduce îndrumare despre faptul ca numai in ziua Izvorului Tamadurii iese o apa vindecatoare dintr-un put sapat de Fecioara Maria in vecinatatea Ierusalimului. Potrivit acestei superstitii, orice om bolnav ce bea din agheazma acestui put se insanatoseste pe loc.

Din bătrâni aflăm ca de Izvorul Tămăduirii este bine să ne spălăm cu rouă şi să bem Aghiasma, pentru a ne feri de boli sau chiar pentru a ne vindeca.

Conform altor tradiţii din bătrâni, de Izvorul Tămăduirii sunt sfintite toate apele, asa ca oricine bea din ele sau le foloseste pentru a se spala (in acele zone de pe trupurile vatamate de bolesnita) se poate bucura de o inzdravenire grabnica. Bolnavilor li se recomanda ca in aceasta sfanta zi sa se imbaieze sau sa se spele cu roua de dimineata. Tot acum se dadeau cep tuturor apelor, astfel incat sa isi astampere setea toti oamenii care nu avut parte de apa nici pe pamant, nici in viata de pe celalalt taram. Tocmai de aceea, pe timpuri, in prima vineri de dupa Paste, se cautau izvoare si curatau fantanile, existand credinta ca in acest mod apa va ramne imbelsugata in fantani tot restul anului.

De Izvorul Tămăduirii, în unele zone ale ţării, tinerii adolescenti fac legamantul juvenil. Acest legamant se facea, cu sau fara martori, in casa, in gradini sau in jurul unui copac inflorit. Tinerii treceau prin mai multe momente rituale prin care faceau juramantul respectiv: pronuntarea cu voce tare a juramantului, schimbul colacului si al altor obiecte cu valoare simbolica, de obicei o oala sau o strachina din lut, insotite intotdeauna de o lumanare aprinsa, imbratisarea frateasca, ospatarea cu alimente rituale si dansul.

Persoanele legate, veri, varute, surate, frati de cruce etc., se intalneau anual sau, dupa casatorie, la Rusalii. Dupa incheierea solemna a legamantului, copii si apoi oameni maturi isi spuneau pana la moarte surata, vere, fartate, verisoara si se comportau unul fata de altul ca adevarati frati si surori: se sfatuiau in cele mai intime si grele probleme ivite in viata, isi impartaseau tainele, nu se casatoreau cu sora sau cu fratele suratei sau fartatului, se ajutau si se aparau reciproc pana la sacrificiul suprem.

Se putea oare ca în ziua de Izvorul Tămăduirii să lipseasca niscaiva vechi vrăji sau practici de magie? Se zicea ca femeile care lasau in biserica, peste noapte, in joia din Saptamana Luminata, un vas cu apa, si il recupereau dupa slujba de vineri, aveau norocul de a se spala cu acea apa de numeroase neputinte.

Pe de alta parte, dacă îndrazneai sa asezi in ziua de Izvorul Tamaduirii o cana ori un vas cu apa sub un nuc sau un soc, si gaseai mai tarziu pamant la fundul acelui recipient, insemna ca nu mai aveai multe zile de trăit.

Tot astăzi, nu se lucrează. Conform tradiției, pe vremuri, cine lucra era lovit de o boală din care nu își mai revenea până la moarte. În plus, în trecut nu se țesea nimic deoarece cu pânza țesută în această zi nu se îmbrăcau nici măcar cei morți deoarece nu puteau fi primiți pe cealaltă lume.

În unele zone din țară, de Izvorul Tămăduirii se făceau vrăji. Se spunea că femeile care lăsau în biserică, peste noapte, în joia din Sãptãmâna Luminată, un vas cu apă, și îl recuperau după slujba de vineri, aveau norocul de a se spăla cu acea apă de numeroase necazuri.

În ziua de vineri nu se face nicio treabă casnică. Nu se spală și nici nu se calcă rufe. Se spune că cine respectă acest obicei, va avea un loc asigurat în Rai.

Izvoare tămăduitoare în România

Maica Domnului a dăruit şi poporului român izvoare tămăduitoare. Unul din acestea se află la Mănăstirea Ghighiu din judeţul Prahova, la mai puţin de 5 km de municipiul Ploieşti. Potrivit Tradiţiei, episcopul sirian care a adus icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului în această mănăstire (1958), a cerut iertare Fecioarei pentru că a luat icoana din locul în care se afla, iar a doua zi, în locul în care s-a rugat, a apărut un izvor tămăduitor.

Un alt izvor cu apa vindecătoare se afla la Mănăstirea Dervent. Tradiţia spune că acest izvor a ţâşnit din locul în care Apostolul Andrei a împuns piatra cu toiagul.

Alt loc binecuvântat cu apa tămăduitoare este izvorul de la Mănăstirea Horaicioara din judeţul Neamţ. Acest izvor a fost descoperit acum un secol, datorită rugăciunilor monahilor către Maica Domnului de a le dărui un izvor mai aproape de mănăstire. El izvoraşte de sub muntele Feriga şi se afla la 50 m de biserica mănăstirii.

Nu trebuie uitate izvorul de la Mănăstirea Cetăţuia Negru Vodă, din judeţul Argeş şi cel de la Biserica Greacă din Brăila, descoperit în anul 1863, în vremea efectuării unor lucrări de construcţie la sfântul lăcaş.

În Banatul de Munte astfel de locuri se află în Bocşa Vasiova la Mănăstirea Sf. Ilie de la Izvor şi pe raza comunei Marga.

Izvorul Tămăduirii în iconografie

În icoana sărbătorii Izvorul Tămăduirii, Maica Domnului şi Hristos se afla într-un bazin asemănător cu o cristelniţă, vasul în care primim Taina Botezului. Fecioara Maria este reprezentată cu mâinile înălţate, semn al rugăciunii, iar Mântuitorul binecuvântând cu ambele mâini, ca răspuns al rugăciunilor maicii Sale. Din bazin izvorăşte apa care are darul tămăduirii bolilor sufleteşti şi trupeşti.

Aceasta icoană exprima ideea că Fecioara L-a născut pe Hristos, Care este Dătătorul apei vii a Duhului. De altfel, însuşi Hristos i-a spus femeii samarinence: „De ai fi ştiut darul lui Dumnezeu şi cine este Cel ce zice ţie: dă-mi să beau, tu ai fi cerut de la Dansul şi ţi-ar fi dat ţie apa vie” (În. 4, 10; În. 7, 38).

IZVORUL TAMADUIRII: La Manastirea Dervent, pe locul unde Sfantul Apostol Andrei a facut o minune, exista un alt izvor cu apa vindecatoare., unde peste 5.000 de credincioşi, constănţeni dar şi pelerini veniţi din toate colţurile ţării, sunt așteptați să ajungă, vineri, cu prilejul sărbătorii Izvorul Tămăduirii. Sărbătoarea este rânduită de Biserică în prima zi de vineri după Învierea Domnului, iar pelerinii vin la Mănăstirea Dervent cu credinţa că apa izvorului despre care se spune că a apărut după ce Sfântul Apostol Andrei a lovit cu toiagul într-o piatră vindecă bolile. De Izvorul Tămăduirii, se sfinţesc apele. Creştinii ortodocşi vin în această zi la biserică pentru a lua parte la slujba de sfinţire a apei, cunoscută şi sub numele de Aghiasma Mică. După ce preotul a sfinţit apa, îi stropeşte pe credincioşi în timp ce se cântă troparul „Mântuieşte, Doamne, poporul Tău”.

În tradiția populară, Izvorului Tămăduirii este pentru săpătorii de fântâni cea mai spornică din an, deoarece apele sunt zbuciumate și zgomotoase, fiind mai ușor de găsit.

Sursa: romaniatv.net

Foto: garbo.ro