[AUDIO] La Oţelu Roşu renaşte speranţa siderurgiei cărăşene

[dropcap type=”circle” color=”#COLOR_CODE” background=”#COLOR_CODE”]ADD_CONTENT_HERE[/dropcap]

Combinatul Siderurgic din Oţelu Roşu, cu o tradiţie de peste 200 de ani, a fost închis în 2012, acumulând datorii de 160 de milioane de lei. La vremea respectivă s-a oprit producţia şi toate utilajele s-au pus în conservare. Combinatul are o capacitate de 850.000 de tone de oţel lichid pe an.

Uzina de la Oţelul Roşu a fost fondată în anul 1796. În 1856 se instalează un laminor de profile uşoare, prevăzut cu toate anexele necesare. Din 1865 începe construcţia unui laminor prevăzut cu cinci caje, pentru laminarea şinelor de cale ferată, laminor ce a intrat în funcţiune în anul 1868. A urmat punerea în funcţiune şi a altor laminoare, printre care şi un laminor de tablă subţire, în anul 1881. În 1895 Uzinele de la Oţelul Roşu făcea parte din Societatea Unită Bistriţa Ruşchita care, din interese financiare o vinde „Primei Societăţi bănăţene de mine şi metalurgie”, societate care în 1859 fuzionează cu „Asociaţia Braşoveană pe acţiuni de mine şi metalurgie”. În anul 1924, Uzinele din Oţelul Roşu trec în cadru Societătii „Uzinele metalurgice Unite Titan, Nădrag, Călan SAR”. După naţionalizare modernizarea din 1951 şi din ani care au urmat au transformat uzina într-un centru siderurgic important pentru economia socialistă.

Foştii angajaţi ai Combinatului Siderurgic din Oţelu Roşu se vor putea întoarce la lucru. Societatea aflată în prezent în conservare a fost scoasă de mai multe ori la vânzare, însă de această dată se pare că este cu noroc, spune primarul oraşului Luca Mălăiescu:

Articol editat de Daiana Rosca, 14 octombrie 2015, 16:58 / actualizat: 15 octombrie 2015, 8:52

Combinatul Siderurgic din Oţelu Roşu, cu o tradiţie de peste 200 de ani, a fost închis în 2012, acumulând datorii de 160 de milioane de lei. La vremea respectivă s-a oprit producţia şi toate utilajele s-au pus în conservare. Combinatul are o capacitate de 850.000 de tone de oţel lichid pe an.

Uzina de la Oţelul Roşu a fost fondată în anul 1796. În 1856 se instalează un laminor de profile uşoare, prevăzut cu toate anexele necesare. Din 1865 începe construcţia unui laminor prevăzut cu cinci caje, pentru laminarea şinelor de cale ferată, laminor ce a intrat în funcţiune în anul 1868. A urmat punerea în funcţiune şi a altor laminoare, printre care şi un laminor de tablă subţire, în anul 1881. În 1895 Uzinele de la Oţelul Roşu făcea parte din Societatea Unită Bistriţa Ruşchita care, din interese financiare o vinde „Primei Societăţi bănăţene de mine şi metalurgie”, societate care în 1859 fuzionează cu „Asociaţia Braşoveană pe acţiuni de mine şi metalurgie”. În anul 1924, Uzinele din Oţelul Roşu trec în cadru Societătii „Uzinele metalurgice Unite Titan, Nădrag, Călan SAR”. După naţionalizare modernizarea din 1951 şi din ani care au urmat au transformat uzina într-un centru siderurgic important pentru economia socialistă.

Foştii angajaţi ai Combinatului Siderurgic din Oţelu Roşu se vor putea întoarce la lucru. Societatea aflată în prezent în conservare a fost scoasă de mai multe ori la vânzare, însă de această dată se pare că este cu noroc, spune primarul oraşului Luca Mălăiescu:

Licitaţia se va desfăşura la începutul săptămânii viitoare la Bucureşti. Întreprinderea a fost închisă în urmă cu trei ani, iar atunci ultimii 400 de salariaţi au rămas fără loc de muncă.

O firmă din Serbia este interesată şi foarte aproape de a cumpăra Combinatul Siderurgic din Oţelu Roşu,   a declarat în exclusivitate pentru Radio România Reşiţa primarul Luca Mălăescu. Licitaţia va avea loc luni 19 octombrie, iar cumpărătorul doreşte şi extinderea producţiei, prin achiziţia unui laminor, astfel încât la Oţelu Roşu să poată fi obţinut produsul finit. Repornirea se poate face în cel mult 30 de zile de la asigurarea materiei prime, iar necesarul de forţă de muncă este de 4 – 500 de oameni, a mai adăugat edilul oraşului Oţelu Roşu.

Dan Agache