[FOTO] Nouă ne pasă: Teatrul de Vară, ecologizat la inițiativa Radio România Reșița

”Ziua Mondială a Curățeniei” înseamnă încă un pas înainte în campania Radio România Reșița: ”Lasă ceva în urma ta, dar nu gunoaie”, demarată în luna mai a acestui an.

Articol editat de Cristina Corocan, 23 septembrie 2015, 22:00 / actualizat: 24 septembrie 2015, 10:20

Teatrul de Vară din Reşiţa, un simbol al oraşului a fost ecologizat astăzi la iniţiativa Radio România Reşiţa. Postul public a sesizat autorităţile după ce săptămâna trecută, într-una din încăperile clădirii, dezafectată de câţiva ani a fost găsită o persoană decedată, printre deşeuri şi moloz.

Teatrul de Vară din Reşiţa a fost o perioadă în administrarea Universităţii Eftimie Murgu, după care a revenit la Primăria Reşiţa. În momentul de faţă, în vederea reabilitării acestui obiectiv, municipalitatea analizează posibilitatea accesării de fonduri europene.

Vă reamintim că echipa Radio România Reșița a ecologizat în această vară alături de voluntari, zone identificate cu probleme. Însemnele ”Lasă ceva în urma ta, dar nu gunoaie” au rămas mărturie în locurile ecologizate, dar care din păcate, periodic trebuie curățate. La nici trei săptămâni alte gunoaie au ”murdărit” peisajul, deșeuri lăsate în parcări și parcuri, acolo unde periodic se întorc să-și plimbe copiii sau se opresc să ia o gură de aer proaspăt.

Radio România Reșița ia atitudine zilnic în privința mizeriei din parcuri. Situația este următoarea: dimineața, conform contractului cu Primăria Reșița, firma de salubritate face curățenie în parcuri, dar doar în câteva ore ambalajele, cojile de semințe, mucurile de țigară se reintegrează în decor. Coșurile cu gunoi se pare că se află prea departe de băncile pe care stau așezați copiii, părinții sau bunicii. Poliția Locală nu reușește să-i surprindă atunci când aruncă pe jos gunoaiele sau le lasă pe bancă. Poate, dacă ar fi aplicate amenzi conform legii, le-ar mai fi corectată atitudinea, care lasă de dorit.

De ce oare este atât de greu să lași ceva în urma ta, dar nu gunoaie?

(Cristina Corocan)