Știți cum se spune: ”La noi, orice minune ține 3 zile”, hai 4, să fiu indulgent și să nu fiu acuzat de rea credință.
Cred că au trecut vreo 2, 3 luni de când Guvernul a anunțat obligativitatea eliberării bonului fiscal. Curgeau bonurile din casele de marcat mai ceva ca “Dunărea la Cazane”. Mai un pic și intră România în criză ca hârtia, nu de alta, dar copaci oricum nu mai avem.
O zi, două, trei, după care gata. Rar mai vezi un bon eliberat de micii comercianți. Mai ciupesc și ei un leu, doi, o mie, fără bon, fără acte, cu TVA-ul în portofel. Spun micii comercianți pentru că cei mari nu se încurcă cu astfel de… mărunțișuri, ei au afacerile lor, mult mai mari.
Au umblat o vreme inspectorii ANAF din magazine în magazine, din butic în butic, din măcelărie în frizerie și tot așa, de-au speriat și câinii de pe uliță.
Au și închis pentru câteva zile o drogherie și-o tonetă, al căror patroni oricum nu săreau “la cap”, dacă mă înțelegeți și… GATA. Au băgat frica în comercianți și s-au întors la treburile lor. Care sunt acelea?… nu știu, dar am să aflu.
Guvernul și-a făcut probabil, o socoteală, cu cât ar trebui să încaseze dacă treaba merge bine și a mers: o lună, două… Ba mai mult, au organizat și-o loterie, la care o mătușă de-a mea a câștigat vreo 7, 8 lei, adică 2 pâini și un covrig. Mare bucurie a fost în familie.
Cu regret trebuie să-i informez pe guvernanți, că vor trebui să refacă toate calculele, sau mai simplu, să împartă din socoteala lor. Nu știu cu cât, dar dacă bonurile fiscale se dau tot așa, din 2 în 2,adică 2 cu 2 clienți, la 2 săptămâni… nu știu cu ce se vor alege.
Ba mai mult, am înțeles că au anulat și TVA-ul pe bacșiș. Mare greșeală! Păi vă dați dumneavoastră seama câți bani se pierd acum?
Eu știu vreo 2,3 ospătari, care au anunțat că se lasă de meserie și se fac șantieriști, de necaz.
Dar nu-i nimic, tot răul e spre bine. Acum vor să impoziteze legăturile de ceapă și firele de praz de la producătorii agricoli. Nu, nu de la comercianți, de la producători, de la țărani, mai exact. Dar despre asta vorbim altă dată. Acum rămân cu imaginea zilelor de glorie ale ANAF-ului, când fiecare om avea un bon, deși asta deja e… poveste.
(Dan Agache)
