[FOTO] La Reşiţa s-a dat startul distracţiei în „anotimpul Făşangului” – perioada de dinaintea Postului Paştilor

Tradiția Fășangului înseamnă sfârșitul iernii și începutul primăverii, învierea timpului anual.

Articol editat de Gerhard Chwoika, 26 ianuarie 2016, 10:00 / actualizat: 26 ianuarie 2016, 15:11

La Înmormântarea Fășangului pot participa doar băieți. Cu trei, patru săptămâni înainte băieți îmbrăcați în costume populare și măști străbat ulițele satului devenite un timp în care dezechilibrul se instalează și toate regulile sunt încălcate. Evenimentul seamănă mai mult cu un alai de nuntași, care este condus de muzicanți, preot, cantor, mire şi mireasă. Ei sunt urmati de „perechi” costumate, căruța trasă de măgar cărând un sicriu în care simbolic se află închisă iarna. După căruță vin două fete bătrâne care nu s-au măritat în anul ce a trecut trăgând după ele o rădăcină de copac, simbolizând lipsa lor de fertilitate. Celelalte măști participante sunt hazlii, hidoase, ele înfățișând draci, pețitori, clovni. Mascații adoptă comportamente pe care în alte împrejurări societatea le-ar amenda.

Adaptarea obiceiului la nou se face prin satirizarea unor evenimente actuale privind cu umor aspecte tragice ale vieții. Zarva, gălăgia pe care o fac, gesturile libere sau violente, au rostul de a alunga tot ceea ce înseamnă necurățenie și chiar anotimpul rece, similar morții temporare a naturii, întunericului.

Adunarea alaiului la șipotul satului, unde are loc trecerea în revistă a necazurilor și bucuriilor anului trecut și dorințele invocate pentru noul an, dar mai ales distrugerea prin lovituri de bâtă a sicriului, sunt moduri de alungare a duhurilor rele și a tor ceea ce nu este curat, în scopul purificării și a renașterii generale.

„Îmi aduc aminte că pe când eram tânără”, spune Herta Nicodim din Reşiţa, „momentul era marcat printr-o adevărată sărbătoare. Locuitorii oraşului, cu mic cu mare, se deghizau în diferite personaje, iar seara, după tot felul de dansuri pe perechi, un juriu – format din persoane care cunoşteau tradiţia, recompensa cele mai frumoase şi reuşite măşti. Petrecerea ţinea până dimineaţa. Aceleaşi obiceiuri erau şi în Anina, Bocşa, Dognecea şi Caransebeş.„

Azi, din păcate aceste obiceiuri doar parţial se mai păstrează la Reşiţa şi în alte câteva localităţi din Banat.

„La ortodocşi, tradiţiile încă se mai păstrează, chiar dacă şi aici, cu fiecare an, sunt tot mai puţini mascaţi. Mi-ar plăcea însă dacă reprezentanţii etnicilor germani sau maghiari din oraş ar încerca să păstreze ceea ce am moştenit de la părinţii şi bunicii noştri„, a mai spus Herta Nicodim.