Motto: “Dacă încerc să-l zugrăvesc aici, e pentru că nu vreau să-l uit. E lucru trist să uiţi un prieten. Nu oricine a avut un prieten”. Antoine de Saint-Exupéry

“Oamenii nu mai au timp să cunoască ceva. Ei cumpără lucruri gata pregătite din magazine. Însă în aceste magazine nu se vând prieteni, din acest motiv oamenii nu-i mai au. Toți adulții au fost cândva copii, doar că puțini dintre ei își amintesc…”  și pentru că un artist este primăvara acestei lumi care ține copilăria în mirarea din ochii cu care privește în jur, ne amintim astăzi de un prieten care călătorește în viață sub harul unui dar binecuvantat, pictura… Un prieten căruia îi datorăm uimirea, starea de grație sau melancholia ce ne-o dăruiește prin arta sa… un prieten pentru care “Simplitatea este partea esenţială a lucrurilor complicate…  Întotdeauna, ceea ce m-a susţinut a fost bucuria. În cele mai grele împrejurări ale vieţii, am ştiut s-o găsesc în drumul meu. Mergeam cântând. Ştiam că ceea ce trebuie să se întâmple se va întâmpla. Şi nimic nu mă oprea. Pe acest sentiment al minunii pe care o reprezintă viaţa, al bucuriei, e clădită toată opera mea”… după cum spunea Constantin Brâncuși cel născut cu 103 ani înaintea aniversatului și prietenului  nostru, Bogdan Piperiu.

 Bogdan s-a născut  acum 42 de ani pe 19 februarie 1979 în Reșița.

Îmi este greu să mă gândesc decând îl știu pe Bogdan, îmi este greu să contabilizez sentimente și mai greu să scriu cu forma lor îmbrăcată în cuvinte… Bogdan este o continuă stare, un suflet de artist care  caută și te ia cu el în călătoria printre culorile tablourilor sale… Parte din sângele creației lui alimentează inimile noastre cu emoția ce depășește ramele unei constrângeri generate de admirație…

A  început să picteze de mic și chiar și-a expus prima lucrare într-o expoziție colectivă a artiștilor din Reșița, pe când avea 13-14 ani.  Pe la începutul anilor 1990 a vândut prima lucrare și cu banii obținuți și-a luat „celular”, un telefon la mâna a doua care s-a stricat după câteva zile, dar care, în cele câteva zile i-a oferit statutul de „pictor înstărit cu celular în buzunar”.

Mărturiseşte cu nostalgie:

“Nu îmi amintesc exact. Știu doar că prin clasele primare tatăl meu îmi făcea toate planșele. Tare leneș mai eram. Nu prinsesem încă gustul, dulceața. Apoi, cu timpul, am început singur să descopăr culoarea, forma, desenul. Făceam planșele, desenele tuturor colegilor din clasă și nu mai aveam timp pentru ale mele. Toți luau nota zece iar eu un amărât de cinci sau șase, pe ceva “fușărit”, făcut în grabă și prost! Mare le era mirarea alor mei. Ei vedeau că acasă îmi dădeam silința, că nu îmi mai scot nasul din blocul de desen dar când veneam cu carnetul de note la semnat, la desen aveam cele ai mici note. Nu aș fi vrut să fi fost în pielea lor de atunci! Sigur, cu timpul, lucrurile s-au limpezit. Refugiul ăsta al meu i-a determinat pe părinți să mă îndrume spre Liceul de Artă din Reșița. După proba practică de admitere, acceptat fiind, a început totul! E o altă poveste! Una frumoasă, dinamică, plină de picanterii!

Deja eram pe corabia dorită. În care mă simțeam EU! Am avut parte de profesori buni deveniți ulterior colegi de filială”.

Astăzi, pentru Bogdan şi frumoasa sa familie, Germania, mai exact localitatea Tuttlingen, este Moniomul românesc, fiindcă orice artist este un Cetaţean Universal respectat şi iubit pentru mesajul său creativ ce sporeşte frumuseţea unei lumi ce îşi caută rezervele de demnitate în Artă şi Cultură!

Graniţele geografice nu există, Bogdan este într-o strânsă colaborare cu toate forurile culturale din Caraş-Severin, fie prin participări la expoziţii, fie prin semnătura sa pe toate afişele Teatrului de Vest, ca o puternică şi profundă declaraţie de iubire pentru cultură şi artă.

Da, “Simplitatea este partea esenţială a lucrurilor complicate…  Întotdeauna, ceea ce m-a susţinut a fost bucuria…” cu bucuria unei prietenii fără vârstă colorăm pânza vieții tale Bogdan cu un sincer, La Mulți Ani,Maestre!

Orice călătorie cu Bogdan pe arterele sufletului duce către inima culorilor sale înflorite într-o primăvară a vârstelor sale artistice… pentru că un artist este cu adevărat primăvara acestei lumi care ține copilăria în mirarea din ochii cu care privește în jur!

Să ne trăiești și să ne călătorești Bogdan Piperiu-prietenul, artistul, românul care găsește calea spre frumos cu sufletul unor sentimente ce renasc pe fiecare pânză dăruită Imperiului Veșnic al Culturii!

Epilog: “ Stelele luminează ca fiecare să reușească să-și găsească steaua sa”. Antoine de Saint – Exupery

Anca Bica Bălălău

Nota Redacției

Cu Bogdan Piperiu ne întâlnim sâmbătă, 20 februarie, la emisiunea “Prietenul de la 20:20”.

Sursa foto: Bogdan Piperiu