Luni, 28 decembrie de la ora 22:00 Teatrul National Radiofonic vă invită să ascultați „Serenada” de George Bernard Shaw.

Dramatizarea radiofonică: Alexe Marcovici. Regia artistică: Titel Constantinescu. În distribuţie: Ion Marinescu, Emil Hossu, Tricy Abramovici, Şerban Cellea, Rodica Sanda Ţuţuianu, Ion Pavlescu, Jeanine Stavarache, Nicolae Pomoje, Mircea Anghelescu, Corado Negreanu, Marina Maican, Adriana Popovici, Mircea Constantinescu, Nicolae Călugăriţa, Aurelian Georgescu, Dan Bobe, Gheorghe Pufulete.

Regia de studio: Rodica Leu. Regia muzicală: Timuş Alexandrescu.

Regia tehnică: ing. Tatiana Andreicic.

Înregistrare din anul 1988.

George Bernard Shaw a fost un dramaurg, polemicist, critic literar și activist politic irlandez, laureat al Premiului Nobel pentru literatură în 1925, considerat de unii critici ca unul din cei mai importanți dramaturgi de limbă engleză de la William Shakespeare. Shaw s-a făcut cunoscut atât ca autor de piese de teatru, cât și în calitate de critic de artă și publicist politic.

Influenţat de Ibsen, Bernard Shaw, dar spre deosebire de acesta, al cărui teatru avea mai mult un caracter tragic, Shaw era înclinat spre umor și satiră, creînd situații ce uimesc la început prin caracterul lor neobișnuit. Oricât de paradoxale ar fi însă, ele conțin, în fond, conflicte din viața reală, redate de autor cu multă finețe.

Shaw smulge măștile, dezvăluind contradicțiile flagrante ale vieții. În majoritatea pieselor lui, problema este pusă și rezolvată nu prin acțiune, ci prin replicile spirituale ale personajelor, care vorbesc deschis despre diferite aspecte din viața societății. Procedeul preferat al scriitorului este paradoxul. Sub masca unui bufon, el caută astfel să expună publicului adevăruri amare, îmbrăcându-le în forma unor paradoxuri pline de haz.

De la ora 23:00 vom asculta un spectacol absolut deosebit, cu o distribuție de colecție , „Nepotul lui Rameau” de Denis Diderot. Traducerea: Gellu Naum. Adaptarea radiofonică: Valentin Lipatti.

Regia artistică: Mihai Pascal.

În distribuţie: Fory Etterle, Gheorghe Dinică, Coca Andronescu.

Înregistrare din anul 1966

Nepublicat în timpul vieţii lui Diderot, cum n-a fost nici „Jacques, fatalistul” (început, acesta, în 1765), „Nepotul lui Rameau” iese la suprafaţă în Germania la două decenii după moartea scriitorului, graţie lui Goethe, care primise manuscrisul de la un rus (toate manuscrisele lui Diderot fuseseră expediate în Rusia) şi care îl editase în germană.

 În retraducere franceză, romanul apare la Paris în 1821.

Manuscrisul francez original e descoperit abia în 1891. Hegel îl citează, după ediţia germană, în „Fenomenologia spiritului”, şi Michel Foucault, în „Istoria nebuniei în epoca clasică”, deşi nu e vorba de o operă de filosofie, ci de una literară.

Geniul lui Diderot este incontestabil în mica scriere de o sută şi ceva de pagini, ca şi modernitatea lui.

Dialogul este unul satiric, cu bătaie scurtă, împotriva clanului antifilosofilor vremii, în frunte cu un scriitor azi uitat, Palissot, care îşi bătea joc de enciclopedişti. Notele de subsol sunt obligatorii pentru cititorul actual, chiar şi din Franţa, dar ele nu împiedică textul să fie perfect accesibil în linia lui esenţială.

Audiţie plăcută!

Anca Bica Bălălău