Despre aniversata zilei, actriţa Ioana Pavelescu aş putea rupe un Laudatio din versurile lui Nichita Stănescu: „ Ea era frumoasă ca umbra unei idei, -a piele de copil mirosea spinarea ei(…)Ea nu avea greutate, ca respirarea.Râzânda şi plângânda cu lacrimi mari era sărată ca sarea slăvită la ospeţe de barbari”… iar peste răspântia acestei stări cu nume de femeie, aş aşeza frumos povestea sa de viaţă pentru a-i încălzi respiraţia emoţiei peste vămile timpului ce se numerotează în ani…
Ioana Pavelescu a trăit prima respirare pe 28 iulie 1955 în București. Actriţa a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică în 1972.
A crescut pe scenă şi prin culisele teatrului, nașă fiindu-i o altă celebră actriță, regizor și profesor universitar la București la IATC, Marietta Sadova. A copilărit în umbra actorilor Clody Berthola, Colea Rautu, regizorului Liviu Ciulei, violonistului Mihai Constantinescu , pictorului Paul Gherasim, filosofului, Petre Țuțea care îi promitea că o va duce la Paris, ca să facă teatru… Mediul în care a crescut a fost unul spiritual deosebit. În jurul ei, doar intelectuali, oameni de la care a avut ce învăţa.
„Marele Petre Țuțea… Când a ieșit din închisoare în 1964, mama s-a dus la el să-l anunțe că este invitat permanent la noi acasă, la masă, adică în fiecare zi. El a refuzat, spunându-i că ea are copii mici și că prezența lui la noi ar putea avea consecințe rele. Dar mama n-a acceptat nici în ruptul capului. Și din anul acela până în 1983 Petre Țuțea a venit la noi în casă, zi de zi, unde rămânea de la prânz până după-amiază. Eu eram la școală, mama era adesea la repetiții, dar lui i se pregătea masa în absența noastră și ne aștepta cu drag. Da, Nea Petrache, cum îi spuneam atunci, i-a zis într-o bună zi mamei și mie, care eram de față, că o să fac teatru și o să plec din țară.
Am avut norocul unei copilării minunate, alături de oameni extraordinari: mama, tata, nașa mea, unchiul, Liviu Ciulei, Clody Bertola, Paul Gherasim… Am trăit într-o lume în care lucrurile frumoase nu erau ieșite din comun și nu stârneau nicio mirare. Mai toți erau cunoscători de istorie și iubitori de monarhie. Și monarhistă sunt și eu. Iubirea pentru rege a venit de la ei întâi, apoi am început să citesc. Și e o iubire care a rămas. Și azi aș merge din sat în sat să le explic oamenilor ce înseamnă monarhia. M-am întors, dar îmi lipsesc civilitatea și bunătatea oamenilor. Au dispărut. Și asta se vede pe stradă”
Ioana Pavelescu devenea cunoscută în 1976, o dată cu filmul „Osânda”, a lui Sergiu Nicolaescu. În acel portret tulburător al Ruxandrei, iubita pe cât de tânără, pe atât de puternică, a eroului tragic Manlache Preda (Pleşa, în romanul lui Victor Ion Popa), interpretat magistral de marele actor, Amza Pellea.
Deşi acela a fost rolul care a relevat-o publicului şi totodată a şi consacrat-o, Ioana Pavelescu, debutase de fapt la vârsta de paisprezece ani, în „Pantoful Cenuşăresei” (1969), ultimul film al lui Jean Georgescu. După cel „de-al doilea debut” din 1976, Ioana a avut şansa încă unui rol de conţinut şi complexitate interpetativă, cu Doina din „Rătăcire” (1978, regia Alexandru Tatos), construind sensibil şi cu profund dramatism tribulaţiile unei tinere românce care nu se poate adapta în noua ei familie din Germania – şi evitând cu fineţe capcanele tezismelor ideologice anti-emigrare proprii epocii.
Au urmat filme de notorietate ca „Trandafirul galben”, „Cumpana”, „Întâlnirea”, „Mircea”, „Întunecare” sau spectacole de teatru.
După 1992 actrița s-a stabilit în America, urmându-și soțul, numit ambasador ș a jucat alături de vedete ca Elizabeth Hurley sau Danny Ayello in productii hollywoodiene. La Washington a urmat cursurile de limbă engleză timp de doi ani la Georgetown Universitry.
Din 1995, în Los Angeles, a început să urmeze diverse cursuri pe la tot felul de studiouri de teatru celebre din oraşul îngerilor, şi să joace în câteva spectacole de succes. A urmat New York, cu doi ani la Lee Strasberg Institute şi cu Teatre OFF Broadway. Cariera ei a continuat si in teatru, atat in Romania, cat si in SUA, unde a interpretat personaje in „Lecția” de Eugene Ionesco, „Woman as Battlefield” de Matei Visniec, unde o are drept partenera pe Grace Zabriskie, sau „Anna Christie” de Eugen O’Neill si „Pescarusul” de Cehov. Spectatorii americani o mai vad pe romanca pe Off Broadway, in productii teatrale ca „Magdalena” și „Gallery of Angels” de William Cernar.
„La New York am jucat teatru ani întregi, în engleză, o limbă în care îmi place foarte mult să joc, m-am simțit bine, am întâlnit artiști valoroși. Numai că, la un moment dat, am ajuns la punctul în care mă învârteam cu aceiași oameni și niciunul nu era la fel de talentat ca cei de aici. Revenirea în România am făcut-o numai de dragul profesiei și mă simt bine aici. Îmi pare că mă dezvolt ușor ca actriță și că am cu cine. Eu știu că publicul nostru este extrem de eteroclit și că, prin ce vreau să fac, mă adresez unui segment destul de mic.”
Întoarsă în țară joacă rolul principal din spectacolul „Anna Karenina”, în regia lui Alice Barb la Sala Camil Petrescu a Teatrului Național din București, rolul maleficului Edmund din „Lear” piesă montată de Andrei Serban și alte roluri… Stabilită la New York timp de mai bine de 20 de ani, Ioana Pavelescu a păstrat legătura cu scena românească, unde în ultimii ani, a jucat în: ”Lettice & Lovage”, de Peter Shaffer – o savuroasă comedie satirică, „Secretul doctorului Honigberger”, de Mircea Eliade, la Teatrul Metropolis, „Doamna Godot”, de Olga Delia Mateescu, la Teatrul Dramaturgilor Români, „Hoţii de frumuseţe”, de Pascal Bruckner , la Teatrul Evreiesc de Stat, „Lear(a)”, de William Shakespeare, în regia lui Andrei Şerban, la Teatrul Bulandra, conform Teatral.ro.
„În hotărârile legate de profesie, merg pe instinct, dar nu numai. Când mă implic într-un proiect, trebuie să-mi placă textul, trebuie să-mi placă regizorul, pentru că e important cu cine pleci la drum. Cum pe mină mă interesează teatrul care merge dincolo de entertainment, este important împreună cu cine pornesc spre zona de căutare, ca să pot face descoperiri.
Nu știu dacă lucrul ăsta e posibil atunci când nu am oameni care să parcurgă drumul cu mine, ca mine. Contează enorm să ai cu cine să faci lucruri, să încerci, să dai greș, să reușești. Pentru mine, întâlnirea cu Andrei Șerban de acum câțiva ani, de exemplu, când am făcut la Teatrul Bulandra spectacolul după Regele Lear, a fost miraculoasă. Mi-a schimbat tot: metabolismul, viața, ca actor, ca om…
A fost ca un cutremur după care nu știi ce urmează. Dar prin astfel de cutremure începi să înțelegi mai ușor ce e cu tine”.
În 2019, Ioana Pavelescu a fost prezentă la ediţia a X-a a Festivalului Serile Filmului Românesc (12-16 iunie), de la Iaşi, ca actriţă în filmul „Osânda”.
Şi mă voi întoarce la Nichita, „Ea era frumoasă ca umbra unui gând”… iar un gând frumos şi curat este simplu: La mulți ani, Ioana Pavelescu!
Anca Bica Bălălău
Sursa: Clv Film; Ghidul bio-filmografic „1234 Cineaşti români” (Editura Ştiinţifică, 1996)
