[FOTO] La mulți ani, Dan Condurache!

 Face parte din frumusețea călătoriei prin viață… să ne amintim, să prețuim și să iubim ACTORII!

Trei sunt orizonturile majore în care se manifestă natura paradoxală a omului. În plan ontologic, el este unica fiinţă raţională judecător al tuturor lucrurilor; această unicitate nu-l sustrage însă nimicniciei, mizeriei condiţiei umane ; chiar dacă îi este destinat ca, prin cugetare, să fie o fiinţă privilegiată, omul nu reuşeşte să dobândească certitudinea; dimpotrivă, cunoaşterea sa este mai degrabă, îngrămădire de incertitudine şi de eroare; sub aspect moral – intentional, este şi mărire şi lepădătură a Universului; astfel spus, deşi este unica fiinţă morală, numai el face răul intenţionat: Uitarea… așa că, într-o lume siluită acum de efectele necontrolabile ale pandemiei, vă fur din timpul disperării preț de un gând bun dedicat unui mare actor român de film, scenă, voce și televiziune, Dan Condurache, la ceas aniversar.

Acum 68 de ani, pe 26 iulie vedea prima lumină a reflectoarelor unui destin hărăzit scenei. A copilărit la Stâncești în casa bunicilor și asculta cu mare plăcere piese de teatru radiofonic. A absolvit un liceu cu profil real în orașul natal Dorohoi și s-a hotarât să plece la București, să dea admitere la teatru. A fost admis, iar în 1975 a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică, la clasa profesorilor Octavian Cotescu și Ovidiu Schumacher. Anii formării i-au fost marcați de influența marelui actor Octavian Cotescu.

Profesorul nostru, Octavian Cotescu zicea: „Când cei care încearcă să slujească adevărul teatral vor fi din ce în ce mai puţini, iar cei care nici măcar nu încearcă să slujească adevărul vor fi majoritari, lumea le va da dreptate celor din urmă“, mărturisește artistul cu subtilitate și suferință.

Din 1975 a jucat la Teatrul Mic din capitală. Are zeci de roluri interpretate, dar debutul are loc cu spectacolele Nu suntem îngeri de Paul Ioachim – rolul Petre și Galileo Galilei de Umberto Eco – rolul călugărului tânăr. Alte spectacole în care a jucat în cei 35 de ani petrecuți în acest teatru: Spionul balcanic de Dušan Kovačević Peer Gynt de Henrik Ibsen, Coriolan de William Shakespeare, Pluralul englezesc de Alan Ayckbourn, Neguțătorul din Veneția de William Shakespeare, Bigamul de Ray Cooney, Jacques și stăpânul său de Milan Kundera, Să-i îmbrăcăm pe cei goi de Luigi Pirandello

A jucat și în piese de teatru radiofonic, îndragite din vremea copilăriei: Troilus și CressidaScorpia îmblânzităRomeo și Julieta de William Shakespeare, Anonimul venețian de Giuseppe Berto, Gulliver în Țara piticilor de Jonathan Swift, Manechinul sentimental de Ion Minulescu și altele.

Tot la Teatrul Naţional Radiofonic a inaugurat seria „Dialogurilor lui Platon”, cu spectacolul „Criton”. Premiera absolută „Dialogurile lui Platon. Criton” a avut loc pe 26 iulie,2017  la Radio România Cultural, când de asemenea, la Muzeul Naţional al Literaturii Române a avut loc audiţia cu public a spectacolului, prilej cu care Teatrul Naţional Radiofonic  l-a sărbătorit  pe actorul Dan Condurache, la împlinirea vârstei de 65 de ani.

Nu se putea găsi un rol mai potrivit, pentru a marca aniversarea actorului Dan Condurache, la Teatrul Naţional Radiofonic, decât acela al lui Socrate.

 După zeci de personaje de prim-plan, jucate la Radio România, Dan Condurache, în spectacolul Criton, dă pe deplin măsura harului său actoricesc, întruchipând un spirit liber, onest, înţelept, neclintit în opţiunile pe care şi le argumentează impecabil, condus de libertatea interioară şi de forţa conştiinţei sale. Socrate îl antrenează pe Criton în strălucitoarea lui demonstraţie, dialogul dintre cei doi actori fiind condus cu mână sigură de către regizor, atent la dozarea relaţiei dintre cei doi prieteni, iar Doru Ana, în rolul lui Criton, joacă profund, interiorizat, izbutind totdeauna să transmită mai mult decât textul o spune, copleşitor prin emoţia reţinută şi prin intensitatea trăirilor.

Forţa logicii, puterea argumentelor, valoarea ideilor, înţelegerea profundă a naturii umane sunt dublate de tonul direct, de caracterul colocvial, extrem de pătrunzător, astfel încât spectacolul Criton, în regia lui Attila Vizauer, vorbeşte sensibilităţii ascultătorului contemporan, incită şi îndeamnă la reflecţie, călăuzind subtil publicul pe teritoriul fascinant al cunoaşterii.

Este o profesie îngrozitoare, care ucide cercul prietenilor, familia şi într-un final pe tine. Cred că meseria asta e ca o cursă de maşini pe teren accidentat

La televiziune a jucat în spectacolele: Egmont de Johann Wolfgang von Goethe, Moartea unui comis-voiajor de Arthur Miller, Prizonier la Auschwitz de Alain Bosquet

Primul rol într-un film de televiziune l-a avut în 1976, când a jucat Ionel din Domnișoara Nastasia.

Debutul pe marele ecran a avut loc în 1982, în filmele La capătul liniei și Calculatorul mărturisește. Au urmat multe alte pelicule, printre care: ÎntunecareFurtună în PacificBătălia din umbrăDrumul câinilorSezonul pescărușilorKilometrul 36BalanțaVulpe-vânătorStare de faptFemeia visurilorÎn fiecare zi Dumnezeu ne sărută pe gurăNunta mutăEvadareaTrădareaSemnul dragostei și altele.

„Nu mai am timp să trag concluzii despre viaţa mea. Nu mai am timp să lucrez la actorul care aş fi vrut să… fiu sau pe care l-ar fi vrut alţii să fie. Atunci când am hotărât să mă fac actor erau alte vremuri, în sensul că aveai la dispoziţie doar Politehnică, la Iaşi, sau Medicina, alte perspective nu existau. Nici informaţii nu erau cum sunt acum. Am avut şansa să intru la Teatru, dar nu consider că e un merit. Talentul este agresiv, talentul se apără, se menajează. Are şi el nişte reguli. Ingmar Bergman spunea: «Numai cei cu talent joacă bine sau foarte prost, restul nu joacă nimic».

Am avut şansa să ajung la clasa profesorilor Octavian Cotescu/Ovidiu Schumacher, da. Cred că toate generaţiile care le-au trecut prin mână au fost favorizate, pentru că ei puteau să facă actori din studenţi, chiar şi din cei cu mai puţin talent. Institutul ne pregătea pentru un maraton care urma să dureze toată viaţa noastră. Nu e pentru câţiva ani, ci pentru toată viaţa. Actoria e un tărâm al căutărilor extrem de periculoase. Eu aş sfătui pe foartă puţină lume să îmbrăţişeze profesia mea. Percepţia că meseria asta e ca o sărbătoare, aşa, e greşită. Meseria asta ucide în multe feluri. Ucide când joci puţin, dar şi când joci mult, când nu joci deloc, dar şi când joci mediu, când joci prost. Este o profesie îngrozitoare, care ucide cercul prietenilor, familia şi într-un final pe tine. Cred că meseria asta e ca o cursă de maşini pe teren accidentat. Munca unui actor e ca o cămaşă de forţă. După o premieră ratată te poţi îmbăta singur sau cu prietenii, dar este absolut necesar să o iei de la capăt”, afirmă marele actor.

Dan Condurache este unul dintre simbolurile Teatrului Mic din București, încă de pe vremea când era o fortăreață a rezistenței prin cultură, un actor care a împrumutat din personalitatea și sufletul său fiecărui personaj, un actor care face parte din frumusețea călătoriei noastre prin viață!

La mulți ani, Dan Condurache!

Anca Bica Bălălău

Sursa foto:Teatrul Nașional Radiofonic