În data de 29 iulie se vor împlini 115 ani de la nașterea unei figuri emblematice a mișcării  plastice reșițene din a doua partea a secolului trecut. Este vorba despre pictorul și făuritorul de tinere talente Zoltán Falusy. Cel care a plămădit generații întregi de artiști plastici pe scena picturii reșițene, i-a făcut să îndrăgească pânza, penelul și culorile. Și astăzi mai sunt mulți reșițeni iubitori în ale picturii, care provin din școala creată de Zoltán Falusy și care își manifestă recunoștința pentru ceea ce au învățat de la el.

Zoltán Falusy s-a născut la Arad, în 29 iulie 1905, și a trecut în eternitatea în Cetatea de foc de atunci a Reșiței, la 11 aprilie 1976. Realizările sale în ale artei plastice înfrumusețează și astăzi multe case ale reșițenilor, fie că trăiesc aici sau pe alte meridiane.

Amintind câteva date biografice ale sale, Franz K. Schlotter și Marius Barbu au scris în articolul lor, publicat în limba germană în „Banater Berglanddeutsche. Mitteilungsblatt des Heimatverbandes Banater Berglanddeutscher e.V.“, München – Wien, an 16, nr. 93, iulie – august 2000, următoarele: „La 29 iulie 1905 se năștea la Arad Falusy Ágoston (acesta fiind numele maghiarizat al sasului Augustin Folbert), al doilea fiu al unei familii extrem de sărace. Zoltán Falusy a absolvit doar două clase primare și la vârsta de 14 ani a fost nevoit să muncească în uzina din Reșița, ca ajutor de strungar, ca să-și ajute familia. În perioada 1920 – 1922 a fost elev la cursurile fără frecvență ale L’ école de design de Paris, în timp ce învăța limba franceză ca autodidact, limbă de care s-a folosit până la sfârșitul vieții. Cursurile de desen i-au educat concepțiile și simțirile artistice și acestea au dus la hotărârea de a se dedica picturii. Fiind bolnăvicios încă din copilărie, din cauza subnutriției, artistul a hotărât mai târziu să nu se căsătorească niciodată și și-a pus toată priceperea în slujba familiei de origine și a societății. Începuturile talentului său artistic s-au materializat în decorațiunile portului popular din satele cărășene, în desene în cărbune după fotografii de nuntă ale țăranilor, ca și în diferite portretizări. La începutul anilor ᾽30 a preluat decorarea bisericilor din Săcălaz, Bocșa, Teremia Mare, ca și icoanele de altar ale bisericilor din Lipova, Arad și altele. Au urmat anii de război în care și-a împărțit puterea de muncă între artă și depășirea greutăților cotidiene ale familiei. După război a fost pictor la SOVROM, mai târziu la Madosz și apoi, până la pensionare, a activat la Casa de Cultură a Sindicatelor din Reșița.”

O primă manifestare în secolul XXI în amintirea lui Zoltán Falusy a fost organizată la Reșița în toamna anului 2015, la Centrul Social „Frédéric Ozanam”. Repetând această inițiativă, Biblioteca Județeană „Paul Iorgovici” Caraș-Severin, Forumul Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin și Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților Reșița organizează începând cu data de 17 iulie a.c., la Biblioteca Germană „Alexander Tietz” o expoziție retrospectivă cu lucrări puse la dispoziție de Maria Fabricky din Reșița.

De menționat este faptul că în data de 29 iulie, începând cu orele 17.00, în curtea Bibliotecii Germane se va organiza și un finisaj al acesteia, de data aceasta cu public, la care sunt invitați toți cei care l-au cunoscut pe Zoltán Falusy, o personalitate emblematică și totodată insolită a celei de a doua jumătăți a secolului trecut pe meleagurile reșițene.

Reproducem în continuare, parțial, un text publicat în cadrul „Monografiei Casei de Cultură a Sindicatelor din Reșița”, apărută la Editura TIM în anul 2006, avându-l ca autor pe editorul, scriitorul și omul de cultură reșițean Gheorghe Jurma:

Un domeniu semnificativ al istoriei Reșiței și al activității Casei de Cultură a Sindicatelor este arta plastică. Pentru Casa de Cultură e un capitol important chiar și numai pentru faptul că, încă de la proiectarea ei, a fost legată de artă, așa după cum se poate vedea și din fațada clădirii și din interiorul ei: sala de spectacole, sala restaurant cu vaste picturi murale, ori alte holuri care, de-a lungul anilor, au fost «pavoazate» cu sculpturi sau picturi. Ca să nu mai vorbim, desigur, de sala de expoziții propriu-zisă, care, timp de mulți ani, a fost unicul spațiu generos de expunere. Iar cercul de artă plastică s-a dovedit un ferment al unei mișcări care, în timp, a dat frumoase roade. În monografia uzinelor, tipărită cu prilejul bicentenarului industriei reșițene, se subliniază răspicat: «Timp de aproape două decenii, atelierul de pictură de la Casa de Cultură a fost singura formă de îndrumare a tinerelor talente și de cultivare a gustului pentru arta plastică. Încă de la primele ieșiri în public a fost apreciată contribuția specifică pe care expozițiile cercului o aduc la îmbogățirea vieții spirituale a Reșiței, alături de formațiile artistice organizate pe lângă Casa de cultură.» Ceea ce este perfect adevărat. Dar într-un articol ocazionat de aniversarea pictorului Zoltán Falusy, conducătorul cercului, se spune că «pictorul Zoltan Faluşi a fost îndrumătorul primului cerc de desen și pictură înființat la Reșița în 1949 sub auspiciile Casei de Cultură a Sindicatelor». În acel an nu exista Casa de Cultură a Sindicatelor. Realitatea este alta, așa cum precizează monografia citată: «De o formă organizată a acestei activități putem vorbi doar începând cu luna ianuarie 1949, când s-a înființat cercul plastic al pictorilor, sculptorilor și graficienilor amatori. Numărând la constituire 30 de membri, grupul plasticienilor își avea sediul în clădirea Madosz, beneficiind încă de la început de îndrumarea plină de dăruire a lui Zoltán Falusi.» Totuși, activitatea de creație și expozițională era anterioară. În noiembrie 1945, la Reșița se deschide prima expoziție de pictură: expoziția colectivă a pictorilor muncitori, în cadrul Asociației «Prietenii artei». În perioada 16 – 23 aprilie 1946, s-a deschis a doua expoziție colectivă a pictorilor reșițeni (D. Faluşi Zoltan «este un adevărat maestru» se scrie în presă). Exista, așadar, un avânt vizibil, sub patronajul acestui sufletist care a creat și susținut o veritabilă școală mulți ani în orașul de pe Bârzava. De la înființarea Casei de Cultură a Sindicatelor, cercul se statornicește aici, făcând, cum s-a mai apreciat, bună școală. În 1955, spre exemplu, cercul de desen și pictură se adresa copiilor, adolescenților și adulților. Date din arhivă arată că în acel an cursul popular de desen și pictură, condus de Zoltán Falusy, atrăgea 20 de cursanți. La cercul «Tinerii desenatori» erau înscriși 24 de pionieri (se preda în limba maghiară). «Și dacă astăzi Reșița are o seamă de artiști plastici cunoscuți se datorează și lui Faluşi Bácsi. Acesta la rândul său a învățat de mic să picteze singur, apoi a absolvit Școala liberă de desen și pictură din Timișoara (1927), iar mai târziu a urmat timp de 4 ani Ecole ABC din Paris. Este momentul care l-a câștigat pentru exprimarea academică a impresionismului, căruia i-a rămas credincios până la apusul vieții.» Cu diverse ocazii, i s-au pus în seamă formarea unor viitoare personalități artistice diverse (pictori, arhitecți, scenografi): Ion Stendl, Valeriu Sepi, Alfred Grieb, Otto Karmanschi, Florica Zamfira, Ioana Mihăescu etc. Evocarea lui Zoltán Falusy (1905 – 1976) s-a făcut în anii din urmă și prin organizarea unor expoziții în Reșița și Arad, iar acestea au prilejuit unele amintiri și pertinente evocări”.

La împlinirea a 115 ani de la naștere, să ne aducem aminte împreună de Zoltán Falusy alias Fálusy-Bácsi sau Faluşi Bácsi.

Erwin Josef Țigla

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.