Motto: „Actorul e unul care spune pe dinafară ceea ce alţii simt pe dinăuntru”.Tudor Musatescu

Trec printre noi, prin noi, iau forma viselor noastre şi ne păstoresc vinovatele singurătăţi cu Harul lor primenit în tragismul efemerului care este viaţa de artist.

Îi iubim pătimaş şi îi uităm şi mai pătimaş, le ridicăm statui şi le dărâmâm imperii, îi însoţim şi îi abandonăm , apoi ne reculegem ipocriţi când pleacă de pe scena vieţii făcându-le reverenţe clădite pe raiting-ul momentului… dar fără ei nu putem supravieţui de secole, fiindcă,  actorii sunt cei care ne amintesc întotdeauna fără să ne apostrofeze, că suntem din acelaşi aluat ca şi visele noastre…

Un astfel de actor este Constantin Cojocaru –Tzâcă-, un actor de-o mare dimensiune artistică ce îi dă emoţiei profunzimea simplităţii, născut acum 75 de ani pe 6 mai 1945, localitatea Borolea, județul Botoșani.

În anul  1966 a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică București,Facultatea de Teatru, Secția Actorie, clasa profesor George Carabin.

 Imediat după absolvirea facultății devine actor la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț unde rămâne până în 1975. A debutat pe scena Teatrului Tineretului, în 1965, unde a jucat alături de Mircea Postelnicu, în a patra reprezentație a spectacolului ”Un stejar”, în regia lui Bobi Pricop.

Despre debutul său îşi aminteşte:

„Ajungând la Piatra Neamţ, primul meu rol ca  profesionist pe scenă, s-a petrecut la Nurenberg. Ca debut. Şi asta e o amintire foarte placută”

„Am ajuns la Piatra Neamţ după ce am făcut 6 luni de armată. Am ajuns în februarie 1967 şi aveam un statut foarte comod, care-mi aducea mulţumire. De ce? Pentru că eu am făcut armata la Radna, langa Arad şi tot Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ, trecând prin apropiere, având spectacol la Arad care era la vreo 20 de km, au făcut o boltă pe la garnizoană, pe acolo, la şcoala de ofiţeri de rezervă unde eu eram elev şi au venit să mă vadă. Iţi dai seama că este extraordinar să vezi că în faţa porţii regimentului se opreste o maşină cu decoruri, cu echipament de teatru şi coboară de acolo actorii şi zic “e aici Cojocaru Constantin? “ “Da. E acolo.Vino mă la poartă că te cheamă unu’. Şi-i văd pe toţi. Vine teatrul la tine, ştii? E o chestie extraordinară. Cam asta era starea în care am ajuns la Piatra Neamţ. Erau nişte repetiţii în care maestrul Ion Cojar lucra cu “Afara-i vopsit gardu’, înăuntru-i leopardu” şi-l mai aranja niţel băgând nişte replici în limba germană pentru ca spectacolul participa la Festivalul de teatru pentru copii şi tineri de la Nurenberg. În 1967 era asta, în martie. Iar acţiunea era prilejuită de faptul că, cu puţin timp înainte se redeschisese în sfârşit Ambasada României în Germania, după război. Şi era un eveniment, iar Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ fiind atunci în voga a fost ales să meargă acolo.

Eu m-am dus la repetiţia aia şi  m-am aşezat în fundul sălii să-i văd şi eu pe colegii mei… şi ce se întâmplă, ce fac. La un moment dat, Cojar se întoarce şi zice “Da’ puştiu’ ăsta din fundu’ sălii cine e ? “La care colegii din scenă s-au prins că vorbea de mine şi au zis “Păi, ăsta e Tzâcă, e Tzâcă Cojocaru care e colegul nostru. E proaspăt repartizat aici.” Nu-ţi spun că aveam 21 de ani şi păream de 12. Da’ nu mint, aşa era. Şi Cojar spune în momentul ala “Păi, cum adică? Toata trupa pleacă în turneu şi ăsta micu’ rămâne singur aici? Ia urcă pe scenă!“ Şi urc pe scenă, îmi dă un rol, unul dintre cei trei copii răi… atât aveam. Ah, mai eram un arbitru de box, dar asta n-avea replici. Deci eram unul dintre cei trei copii răi şi cântam “Suntem răi, răi, răi răi răi/ În afară de bătăi/ Nu cunoaştem alte căi/ Noi ne batem dăi şi dăi.” Atât. Pe un dans…Astfel încât, ajungând la Piatra Neamţ, primul meu rol ca  profesionist pe scenă, s-a petrecut la Nurenberg. Ca debut. Şi asta e o amintire foarte placută.”

 În această perioadă, între 1970-1975 este și profesor la Școala Populară de Artă din Piatra Neamț. Din 1975 până în 2001 este actor angajat la Teatrul Odeon din București.

După 2001 își continuă activitatea artistică, colaborând în afară de Teatrul Odeon cu multe alte teatre din București și din țară: Teatrul „Toma Caragiu” din Ploiești, Teatrul Nottara, Teatrul Tineretului din Piatra Neamț, Teatrul de Comedie, Teatrul Național București, Teatrul „Luni” de la Green Hours, Teatrul „Andrei Mureșanu” din Sf. Gheorghe. Participă de asemenea la numeroase alte proiecte culturale în țară și străinătate.

„Viaţa e bine să o laşi  să te trăiască simplu , nu trebuie neapărat să te repezi tu s-o trăieşti cum crezi, cum îţi calculezi, nu, las-o să te trăiască simplu pentru că dacă eşti material bun ajungi bine… am beneficiat de nişte părinţi minunaţi, m-am bucurat de un climat cultural extraordinar şi lucrurile bune pe care le-am învăţat s-au întipărit, au intrat în reflex şi n-am fost obligat să mint că sunt băiat de treabă şi eu de fapt să fiu un derbedeu. Chiar am fost un băiat de treabă.Poate chiar prea de treabă”, afirmă marele actor!

Din bogata sa activitate  fac parte şi colaborările cu  teatrul de televiziune și teatrul radiofonic, fiind una din marile voci ce au pătruns în casele românilor de-a lungul timpului.

„Actoria este cea mai spirituală dintre profesii pentru simplul motiv că actorul trebuie să se afle într-o stare paradoxală: el s-a identificat cu personajul pe care îl interpretează, dar cu toate acestea a rămas un privitor”... Şi dacă acum, pe pandemie, ne reamintim că actorul este un mim superior, un schimbător de măşti, daţi-vă masca banalului cotidian la o parte şi transmiteţi un gând bun, Maestrului Constantin Cojocaru la 75 de ani… La mulţi ani, Maestre! Laudatio!

Anca Bica Bălălău

Premii:

Nominalizat la Premiul UNITER pentru cel mai bun actor pentru rolul Zoe din GAIȚELE de Al. Kirițescu, 2003

Premiul pentru cel mai bun rol feminin în spectacolele GAIȚELE de Alexandru Kiritescu și CHEEK TO CHEEK de J.Gardell (Teatrul Nottara), Festivalul de Teatru de la Piatra Neamț, octombrie 2005

Nominalizat la Premiul UNITER pentru cel mai bun actor în rol secundar pentru Istvan din joi.megaJoy, 2007

Mențiune specială în cadrul Zilelor Filmului Românesc la TIFF pentru interpretarea rolului Nicolae Ceaușescu în filmul lui Radu Gabrea Trei zile până la Crăciun, 2012

Surse:Wikipedia, Osho în ABC-ul Iluminării