Astăzi, despe o mare personalitate a radioului, Ion Vova, construită pe temelia unor valori incontestabile ce nu pot fi suplinite de nici o altă formă de viaţă şi aducem reverenţa de onoare unui mare om de radio şi artist care a scris CV-ul uneia dintre cele mai mari simboluri ale poporului român: Radio România!
Radio România a fost sufletul acestor oameni care asemeni unui mare Artist a sculptat în inimi, suflete cu delicateţea celui iubitor de frumos, a trezit spiritul românesc ţi l-a păstrat de aproape un secol ca pe o moştenire de credinţă prin altruismul şi vocaţia unor oameni care înseamnă Radio România!
Chiar dacă, astăzi, trăim într-o lume ce-şi caută cu nostalgie modele acuzând de foarte multe ori o secetă morală ce pârjoleşte valoarea adevărată, trăim sau mai bine spus supravieţuim fiecărei zile cu oboseala mediocrităţii şi jugul blazării importând reţete miraculoase pentru a rezista propriei noastre rătăciri în jungla cotidianului… suntem plictisiţi şi obosiţi de autosuficienţă şi adesea, înconjuraţi de sfidarea ipocriziei…, dar timpul îşi asumă valoarea dincolo de graniţele existenţei noastre şi ne-o dezvăluie cu altruism în măsura în care suntem capabili să ne rupem din chingile lutului… şi aşa descoperim că Modelele şi Valoarea convieţuiesc dincolo de cele două lumi, cea pământeană şi cea de dincolo …
Astăzi, facem o reverenţă de onoare unei legende: Ion Vova sau „Domnul Radio”, plecat în veşnicie, acum 10 ani la 7 ianuarie 2011, după doar patru luni de la plecarea bunului sau prieten, Horia Şerbănescu.
„Nu sunt o conştiinţă, dar sunt un depozit de istorie; le-am trăit pe toate şi vrând, nevrând le-am trecut prin propria conştiinţă!”, mărturisea regretatul regizor Ion Vova.
Vladimir Ionescu, mai cunoscut ca Ion Vova s-a născut pe 30 septembrie 1917,în Berlin, unde mama sa, Aglaia Mihăilescu-Toscani, studia canto. A absolvit Academia de Muzică și Artă Dramatică, secția actorie, la clasa profesorului Ion Manolescu, fiind coleg cu Radu Beligan, devenind actor, realizator de emisiuni și regizor artistic la Radiodifuziunea Română.
Ion Vova mărturisea că a făcut un război şi pe urmă vre-o şaizeci şi cinci de ani teatru, o parte pe scândura şi cincizeci şi cinci la Radio.
Pasiunea pentru frumos a început în liceu, tânărul Vladimir Ionescu, cu pseudonimul Ion Vova, pe care i l-a dat Lucia Sturdza Bulandra, purta uniforma kaki şi număr de culoare galbenă şi mergea la toate spectacolele de teatru. A picat la examenul de la Scoala de Aviaţie de la Mediaş, fiind îndrăgostit platonic de o tânără al cărei nume nu putea fi altul decat Julieta şi care, fireşte, urma cursurile Conservatorului Regal de Muzică şi Artă Dramatică. Ion Vova a fost admis ca student al Conservatorului, din comisie făcând parte marile nume ale teatrului românesc, Lucia Sturdza Bulandra, Marioara Voiculescu, Maria Filotti, Ion Manolescu.
Era supranumit „Domnul Radio” deoarece a lucrat peste 60 de ani în radio, din anul 1952 ca regizor la Societatea Română de Radiodifuziune, inițial ca regizor de studio, apoi ca regizor artistic unde a realizat peste 1.000 de emisiuni dintre care cea mai cunoscută este Ora veselă, alături de Prietena noastră, cartea, Părinți și copii, Do-re-mi, Legendele Olimpului, Teatru la microfon, Unda veselă, Satira și umorul, Noapte bună, copii!.
A promovat la radio doua generații de actori cum ar fi: Stela Popescu, Alexandru Arșinel, Rodica Popescu Bitănescu, Nicu Constantin și Nae Lăzărescu.
„Urăsc cuvintele «bătrân» şi «pensionar». Nu e o glumă. Ele arată ceva, aşa, ca un final, ca o limită la care am ajuns. Se încheie viaţa… Bătrân şi pensionar… Nu accept să fiu bătrân!”, spunea Vova la 91 de ani. Şi, într-adevăr nu a stat departe de radio nici o zi. A mers la serviciu pana la 93 de ani, cât i-a fost dat să trăiască într-o viaţă de muritor.
A lăsat în fonoteca de aur montarile sale din Moliere, Shakespeare, Ibsen, Shaw, Vasile Alecsandri, Ion Luca Caragiale, Tudor Musatescu si Mircea Stefanescu.
A învățat de la maeștrii întemeietori ai teatrului radiofonic Victor Ion Popa și Mihai Zirra. A început ca ajutor de regizor de platou, vânturând batiste la microfon pentru a imita fâlfâitul aripilor sau agitând o tablă pentru a scoate tunete, într-o vreme plină de romantism și îndrăzneală, când piesele de teatru se jucau la radio în direct.
A regizat piese de teatru și a realizat emisiuni cu miile, dar puțini pot așeza un chip în dreptul numelui care, mai bine de jumătate de secol, s-a auzit aproape în fiecare zi la radio, la finalul emisiunilor: “Regia artistică, Ion Vova”.
„Ideile inovatoare sunt bune, cu condiţia să păstreze valoarea”, spunea Vova. Mentalitatea modernă din radio nu prea respectă valorile. Se caută noul, fără nici un fel de suport. Arta, dacă nu are suportul tradiţiei, nu are viitor. S-a pierdut mult. La ora actuală, s-a alunecat în vulgaritate. Acum, expresiile de pe stradă se aud pe scenă, asta e marea decadenţă a teatrului din zilele noastre. Libertatea democratică este, de fapt, o libertate haotică. Să luam aminte, dispare o lume şi ne lăsăm acaparaţi de o mentalitate care nu respectă valorile, ci respectă decandenţa…” , mărturisea „Domnul Radio”!
Să luăm aminte, totuşi că vorbind astăzi despe o mare personalitate a radioului, Ion Vova, construită pe temelia unor valori incontestabile ce nu pot fi suplinite de nici o altă formă de viaţă, aducem reverenţa de onoare unui mare om de radio şi artist care a scris CV-ul uneia dintre cele mai mari simboluri ale poporului român: Radio România!
Amintind şi respectând memoria sa, descoperim că Modelele şi Valoarea convieţuiesc dincolo de cele două lumi, cea pământeană şi cea de dincolo…
Astăzi, facem o reverenţă de onoare unei legende: Ion Vova sau „Domnul Radio”, după cum i-a spus cineva o dată şi aşa a rămas denumit, o enciclopedie a teatrului românesc, plecat în veşnicie, acum 10 ani la 7 ianuarie 2011!
Să îi fie vie amintirea precum creaţia sa!
Anca Bica Bălălău