Motto: „Îmi place mirosul teatrului, e un miros specific al scenei şi poate că vine din faptul că acolo sunt comprimate foarte multe inimi generoase”. Olga Delia Mateescu

Este foarte greu să închegi câteva gânduri de o emoție aparte pentru un dascăl care ți-a marcat existența, un dascăl care te-a crescut și te-a reinventat ori de câte ori te-a simțit că te abați de la visele tale… a făcut toate acestea fără să ceri, fără să te amăgească sau să te lase la greu… Nu știu dacă zodia sa sau mai degrabă miracolul prin care filtrează calitățile și potențialul studenților săi o determină să fie și confident și justițiar, privindu-te cu delicatețe prin zâmbetul ochilor calzi sub povara unor sentimente pe care le divulgă rar, dar atunci când o face simți că te mai naști încă o dată… Astăzi, este despre o voce și o personalitate a teatrului românesc, Olga Delia Mateescu, care se află într-o nouă stagiune a vârstelor…

Actrița și scriitoarea Olga Delia Mateescu s-a născut la 6 noiembrie 1949, în Livezile, județul Bistrița-Năsăud. Este fiica unui medic și a unei actrițe care s-au despărțit dupa 3 ani de la nașterea artistei, fiind crescută la București,dar și la Reșița.

A absolvit în anul 1969 Facultatea de Filologie din cadrul Universităţii Bucureşti – Secția Limbi romanice și clasice, iar în anul 1973 a absolvit şi Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică, la clasa profesorului Dem Loghin.

În perioada în care studia filologia a făcut parte din trupa teatrului studenţesc Podul, unde s-a întâlnit cu viitorii mari actori Florin Zamfirescu, Mircea Diaconu, sau Gelu Colceag, iar în anul 1973, la absolvirea IATC i s-a decernat Premiul Şcolilor de Teatru.

Tot în anul 1973 debutează pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti, cu rolul Caterina din „Furtuna”, de Nikolai Alekseevici Ostrovski, în regia lui George Teodorescu. În perioada 1973 – 2003 a jucat în numeroase roluri de succes pe această scenă teatrală, dintre acestea menţionăm rolul Maria Cristina Oniţă – în „Acord”, de Paul Everac, regia Letiţia Popa, 1977, Inocenta – în „Gimnastică sentimentală” de Vasile Voiculescu, regia Alexandru Toscani, în 1980, Sora Ratched – în „Zbor deasupra unui cuib de cuci” de Dale Wasserman, regia Horea Popescu, în anul 1983, Rachel – în „Vassa Jeleznova” de Maxim Gorki, regia Ion Cojar, în 1988, Medeea – „Trilogia antică” după Euripide şi Seneca, regia Andrei Şerban, 1990, Elizabeth Proctor – „Vrăjitoarele din Salem” de Arthur Miller, regia Felix Alexa, 1991, Mira – „Salt mortal” de Aziz Nesim, regia Gavril Pinte, 1994, Narcisa – „Tehnica raiului” de Mihai Ispirescu, regia Dan Micu, 1997, Catherine Shimma – în „Dragoste în hala de peşte” de Israel Horovitz, regia Ion Cojar, în 1998, Sylvia Archibald – în „Aşteptând la Arlechin”  de Noel Coward, regia Ion Cojar, în 2002 sau Ranievskaia – în „Maşinăria Cehov” de Matei Vişniec, regia Cristian Ioan, în anul 2003.

Activitatea teatrală a desfășurat-o pe scena Teatrului Național București, unde a jucat în piese precum: Audiție pentru Medeea a cărei autoare este, regia Silviu Jicman (premiera 23 mai 2001); Așteptând la Arlechin de Noel Coward, regia Ion Cojar (2002); Mașinăria Cehov de Matei Vișniec (2003); Dragoste în hala de pește de Israel Horovitz (1998).

A debutat în film în anul 1974, în pelicula „Tată de Duminică”, în acelaşi an debutând şi pe micul ecran, în filmul „Bălcescu”. A mai jucat în filme precum „Cercul magic” (1975), „Domnişoara Nastasia” (1976), „Dumbrava minunată” (1980), „Aşteptând un tren” (1982), „Misterele Bucureştilor” (1983), „Colierul de turcoaze” (1985), „Aştept provincia” (1995), „Secretul Mariei” (2005), „Vocea inimii” (2006), sau „Fumatul poate să ucidă” (2010), produs de UNATC şi regizat de Millo Simulov – ea însăşi fiind o fumătoare înrăită ! – , în scurtmetrajulo „Str. Drapelului nr. 0” (2014) şi în „De ce eu?” (2015).

În producţii TV a mai jucat în roluri precum Otilia – în „Secretul Mariei”, regia Mihai Bauman, Doina Zotincă, Antena 1, 2005 şi Georgeta – în „Vocea inimii”, regia Mihai Bauman, Doina Zotincă, Antena 1, 2006.

A mai jucat în rolul Fraulein, în „Gaiţele” de Alexandru Kiriţescu, regia Dan Tudor, la Teatrul Metropolis şi a regizat, la Teatrul Masca, propria piesă – „Grenada” – debutul regizoral al Olgăi.

De asemenea a jucat la Teatrul „Radu Stanca” din Sibiu, în anul 2003, în „Comedie de modă veche”  de Aleksei Arbuzov, regia Puiu Şerban, a participat la seria de emisiuni radiofonice „Mult e dulce şi frumoasă limba ce-o vorbim” şi a montat piesa de teatru radiofonic „Ferma de struţi”, în regia lui Dan Puican, în anul 2004.

A susţinut recitaluri de poezie ca „Miniaturi lirice şi coregrafice”, în regia lui Miriam Răducanu, „Ion Caraion”, în regia lui Gavril Pinte, sau în regie şi adaptare proprie – spectacolele „Pe la ceasul cinci spre seară” de Federico Garcia Lorca şi „Scrisori basarabene”.

A scris volumul de dramaturgie „Urme”, Eeditura Cartea Românească, 1997, „Capricii”, editura Unitext, 1997, piesa „Fantoma de la Coventry”, în cadrul antologiei de texte premiate „Operaţie pe cord deschis”, editura Astra Braşov, 1998, volumul de dramaturgie „Statuia Libertăţii”, editura Cartea Românească, 1999, volumele „Medeea în război cu timpul”, editura Universalia, 2000 şi „Ferma de struţi”, editura Cartea Românească, piesele „Astă seară nu moare nimeni”, Antologia Asociaţia Scriitorilor din Bucureşti, 2002, „No one’s going to die tonight”, revista „Romanian Review”, 2003, „Ce soir personne ne meur”, revista „Revue Roumaine”, 2003, romanul „Manuscrisul”, editura Carte de suflet, 2003 şi volumul „Şampanie în lanul de grâu”, editura Muzeul Literaturii Române, 2004.

Este autoarea volumnelor „E…”, Editura Muzeul Literaturii Române, 2007, „Câinele doctorului” (teatru), Editura Tracus Arte, 2008, „Vorbirea. Joc al identităţii”, Editura Tracus Arte, 2009, „Teatru”, vol. I, II, Editura Tracus Arte, 2012, „Manuscrisul din ape”, Editura Neverland, 2012, „Memoriile unui om prost”, Editura eLiteratura, 2013, „Scena crimei” (1) – volum de piese poliţiste (autori: Horia Gârbea, Denis Dinulescu, Olga Delia Mateescu), Editura Tritonic, 2015, „Basme cu O-Glinda”, Editura Tracus Arte, 2017 şi “București Noir”, antologie apărută la editura Tritonic, 2017.

Actriță, profesor universitar și dramaturg, Olga Delia Mateescu și-a mărturisit ori de câte ori a avut ocazia, dragostea și recunoștința pentru oamenii acestor locuri, zugrăvind cu delicatețea emoției, amintiri ce o leagă de tinerețea trăită aici.

Fiică a  cunoscutei actrițe a teatrului reșițean,Aura Râmniceanu, care preţ de trei decenii a slujit scena bănățeană, Olga Delia Mateescu este aniversată astăzi de lumea teatrului românesc, dar și de Radio România Reșița împreună cu întreaga familie de ascultători din Banatul de Munte și de pretutindeni.

„Sunt fiică și mamă de actriță. Mama mea, Aura Râmniceanu a fost peste trei decenii actriță la Reșița, fiica mea este actriță, așa că nu-mi pot imagina viața fără teatru , este un vehicul extraordinar, te poartă în toate lumile în care nu poți călători, în lumile imaginare, în lumile reale, cunăști fel de fel de personaje, personalități, metamorfoze.Nu aș fi putut să fiu dramaturg sau regizor dacă nu eram actor și dacă nu aș fi crescut în teatru, de fapt, de mică. Cel mai important pas este actoria… mi-e dor de voi, vin cu plăcere ori de câte ori pot la Reșița”!

Olga Delia Mateescu a împlinit astăzi 71  de ani !

 Actriță și scriitoare, distinsă cu numeroase premii și distincții pentru activitatea sa artistică, în anul 1999 a obținut  doctoratul în Istoria Teatrului sub conducerea prof. univ. Ileana Berlogea, în cadrul UATC, devenind dascăl la la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București, până la ieșirea la pensie.

Generații de studenți de la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București s-au bucurat de dascălul Olga Delia Mateescu, dar milioane de români o admiră și o iubesc pentru rolurile de pe scena teatrolor, teatru radiofonic sau filme.

Cărţile domniei sale preferate sunt „Jocul cu mărgele de sticlă“ a lui Hermann Hesse, „Muntele vrăjit“ a lui Thomas Mann şi „Legendele şi miturile Greciei antice“

Este membră a Uniunii Scriitorilor din România, societară de onoare a Teatrului Naţional din Bucureşti, şi membră a UNITER.

A obţinut numeroase premii şi distincţii cum sunt Premiul Școlilor de Teatru (1973), Premiul de Creaţie al Teatrului Naţional pentru rolul Inocenta – „Gimnastică sentimentală” de Vasile Voiculescu, 1980, Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru dramaturgie, Premiul I. C. Brătianu – la Concursul Naţional de Literatură Nihil Sine Deo – Braşov pentru piesa „Fantoma de la Coventry” – în 1997, Premiul UNITER pentru Cea mai bună piesă a anului 1997 – „Capricii”, Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru dramaturgie, pentru volumul „Ferma de struți” – în anul 2003, Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler – în 2004.

De asemenea, Olga Delia Mateescu a primit Medalia Duminica Ortodoxiei, în 2008, Premiul II la FestCo pentru piesa „Canapeaua”, 2009, Premiul Asociației Scriitorilor din București pentru vol “Miere și canapea”, 2010, este Cetățean de Onoare al județului Caraș- Severin, titlu acordat în anul 2011, a obţinut Premiul 1 la Concursul de piese polițiste, editura Tritonic și Teatrul Coquette, 2015 şi a primit Premiul Opera Omnia pentru dramaturgie al Filialei de dramaturgie București, a USR, 2016.

Astăzi, cu dragoste despre o voce și o personalitate a teatrului românesc, Olga Delia Mateescu, care se află într-o nouă stagiune a vârstelor…

La mulți ani, Doamnă Olga Delia Mateescu!

Epilog: „Actorul trebuie să aibă în el neastâmpărul copilului”.Olga Delia Mateescu

Anca Bica Bălălău