“Din sânul vesnicului ieri trăiește azi ce moare, un soare de s-ar stinge-n cer s-aprinde iarăși soare”... pe cărările amintirilor, într-o realitate sumbră când ne îngropăm Artiţtii să nu lăsăm stinghere lacrimile şi nici puterea de a fi nostalgici şi trişti… o spunem foarte des că ne pleacă prea devreme cei dragi, că ar mai fi avut multe de spus sau de făcut, că se face seară prea devreme în destinele lor… şi totuşi, Ei sunt undeva pe o scenă imensă unde ies când şi când la aplauze dacă-i chemăm… În luminile rampei, astăzi, Dem Rădulescu, pe numele său adevărat Dumitru R. Rădulescu!
A venit pe lume într-o zi de 21 septembrie a anului 1931, pe meleaguri vâlcene, într-o familie de negustori.
Porecla „Bibanul” a primit-o în liceu.
“Tata era negustor de peşte. Avea un magazin mare în piaţa din Vâlcea. Fratele meu mai mare a luat într-o zi un biban frumos, l-a învelit într-un ziar şi l-a dus la şcoală, cu gândul să i-l dea profesorului, ca să-l arate elevilor ca material didactic. Mai întâi lui i-au spus copiii «Bibanu’». După aia mi-au zis «Fratele lu’ Bibanu’», pe urmă porecla s-a prins de mine. Unii au pus-o-în chip de nume – pe afiş, că în ultimele clase de liceu, am jucat în nişte spectacole împreună cu colegii mei. Aşa că acolo am apărut pentru prima dată cu numele ăsta: Rădulescu-Bibanu”, a povestit pentru Revista Teatrul, actorul.
Tânărul Dem Rădulescu a cochetat cu sportul, fiind pugilist şi a obținut chiar o stea de aur, la un campionat de amatori, la Râmnicu Vâlcea, unde a luptat în ring la categoria semi-mijlocie.
La 15 ani, aflat în biblioteca școlii, descoperă volumul “Artă dramatică”, carte care recunoaște că a avut o influență ușoară, a citit-o “tremurând” pentru că nu înțelegea nimic.
Destinul a făcut ca la vârsta de 17 ani, să debuteze la un bal organizat de fanfara gării, iar în anul 1956, a câștigat premiul I pentru interpretare cu piesa Steaguri pe turnuri, îl interpreta pe „banditul” Rijikov, la un concurs pentru tineri actori. A fost remarcat de Sică Alexandrescu; practic acesta a fost debutul carierei sale.
Dem Rădulescu a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti, ca bursier pe toată perioada studiilor, în 1954, debutând în acelaşi an la Teatrul Naţional din Bucureşti, căruia i-a rămas fidel toată viaţa, creînd zeci şi zeci de roluri îndeosebi de comedie, colaborând cu Teatrul Bulandra, Teatrul de Comedie şi altele, jucând în filme, fiind adesea invitat la Radio şi Televiziune, devenind în scurtă vreme unul dintre cei mai populari actori, iubit de publicul larg de toate vârstele şi categoriile, aplaudat pentru verva sa comică originală, pentru seriozitatea abordării rolurilor de comedie, pentru căutarea momentului de adevăr al personajelor în piese de I.L. Caragiale, Mihail Sebastian, Aurel Baranga, Maiakovski, Bernard Show, Shakespeare, Hasek, etc. Umorul său natural, cizelat prin studiu şi profunde reflecţii despre arta comediei, i-a devenit marcă a personalităţii, talentul său pedagogic hrănindu-se totodată din bogata sa experienţă creatoare în pasionata activitate didactică, zeci de tineri actori valoroşi fiindu-i datori pentru formarea lor profesională.
Filmul său de debut s-a numit “Secretul cifrului”, şi s-a lansat în 1960, în regia lui Lucian Bratu. A jucat în 66 de producţii, filme şi seriale de televiziune. A făcut istorie în comedia autohtonă cu seria “BD la munte şi la mare” și cu rolul motanului Dănilă din celebrul film pentru copii “Veronica”.
Ultima comedie în care a apărut a fost “A doua cădere a Constantinopolului (1994)”, în regia lui Mircea Mureşan.
A fost prieten cu Ion Cojar și Liviu Ciulei; cu ultimul a colaborat pentru Farfuridi din „O scrisoare pierdută”, unde a avut colegi de excepție: Victor Rebengiuc, Mariana Mihuț, Petre Gheorghiu, Ștefan Bănică, Mircea Diaconu, Octavian Cotescu, Aurel Cioranu și Fory Etterle. Liviu Ciulei l-a numit „un actor de geniu”.
În afară de faptul că juca în piese de teatru şi făcea film, Dem Rădulescu a fost profesor la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I. L. Caragiale” din București.
A fost căsătorit cu actriţa Paula Rădulescu, de care mai apoi a divorțat.Următoarea sa iubire a fost actrița Adriana Șchiopu, eleva sa de la I.A.T.C, cu care s-a şi căsătorit.
Această actriţă frumoasă şi talentată a fost numită de actor „binecuvântata mea soţie”.
A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa a IV-a (1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”.
Dem Rădulescu a fost recompensat post-mortem cu titlul de cetățean de onoare al municipiului Râmnicu Vâlcea.
De Ziua Mondială a Teatrului din 2016, Dem Rădulescu a primit postum o stea pe Aleea Celebrităților din Piața Timpului (Cocor) și Placheta Orașului București, în semn de recunoaștere și prețuire pentru întreaga sa activitate în domeniul teatrului și filmului.
De la croşee și uppercut-uri, la emoţie şi hohote de râs: „În viaţă eu am fost cel care a lovit primul”, mărturisea regretatul actor… din păcate, pe 17 septembrie 2000, la numai 68 de ani, a primit prima şi ultima lovitură fatală din partea morţii… în urma unui infarct a pierdut această luptă din care nimeni nu iese învingător, nici măcar Ei, artiştii…
Este înmormântat la cimitirul Bellu.
Anca Bica Bălălău
Sursa:wikipedia; cinemagia
