“Codru-i frate cu românul” – Aşa spune o zicală a poporului nostru, şi nu întâmplător fiindcă în trecutul său zbuciumat pădurea i-a fost refugiu, în faţa celor care au atentat la fiinţa sa. Odată cu trecerea timpului, însă, au început tăierile masive ale codrilor seculari, cu deosebire în locurile uşor accesibile, adică la deal şi la câmpie. Munţii cu pădurile lor au mai rezistat un timp, dar până la urmă au cedat în faţa topoarelor sau drujbelor. An după an, defrişările au fost tot mai numeroase, iar codrul tot mai sărac.[poll id=”32″]
