Dintre obiceiurile calendaristice cele mai răspândite şi mai spectaculoase, cu originea în credinţă sunt de bună seamă ciclurile legate de sărbătoarea Naşterii Domnului Iisus Hristos şi Anul Nou. Crăciunul este polul în jurul căruia gravitează o multitudine de colinde, urări şi tradiţii specifice, care trimit spre vremuri demult apuse, dar ce se regăsesc, surprinzător, în contemporaneitate. Dintre toate obiceiurile româneşti, cel care a ajuns să se identifice cu sărbătoarea Crăciunului este colindul. De aproape douăzeci de veacuri simfonia divină a cetelor îngereşti ce au vestit Naşterea Domnului, însoţită de cântarea păstorilor, se reactualizează în fiecare an de către colindătorii de toate vârstele, care în perioada Postului Crăciunului rostesc colinde vestind Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos. Și în localitatea Domașnea, ca în fiecare an, un grup de colindători, format din credincioși, au pornit în Ajunul Crăciunului, împreună cu părintele protopop Iosif Frenț, preot paroh al Parohiei Domașnea și protoiereu al Protopopiatului Băie Herculane, pășind pragul caselor, aducând vestea prin colinde că în ieslea Betleemului S-a născut Mesia, Domnul nostru Hristos Iisus.
A sosit Crăciunul… așa cum este scris,
În Betleem orașul, într-un oraș de vis
Se naște într-o iesle pe fânul cel zvântat
Un copilaș cu chipul de cer înseninat.
Stăteau într-un sălaș… lăsând în urmă toate
Păstori în număr mare din acea cetate.
Cu bucurie-n suflet cu toții Îl plângeau
Slăvindu-L în cântare, ieslea-înconjurau.
Și îngerii din ceruri pe-o rază coborând,
Cu voce ca de aur se-auzeau cântând,
Iar Preacurata Maică, ținându-L sub năframă
Plângea de bucurie ca orișicare mamă.
Din depărtarea largă, chinuiți de nea
Veneau trei magi grăbiți, călătorind cu-o stea.
I-au adus trei daruri, fiindu-I ca un scut:
Aur, smirnă și tămâie Celui nou-născut.
Din acea cetate se-auzeau cântând
Și Fiul asculta cu chipu-I surâzând,
Iar mai târziu cu-o vreme ne-a binecuvântat
Cel născut în iesle, Fiu făr’ de păcat.
(„A sosit Crăciunul” – Claudiu Românu)
An de an, la Sfânta Liturghie, în prima zi de Crăciun își fac apariția în tumultul credincioșilor opt tineri, care atrag privirile credincioșilor prin îmbrăcămintea lor tradițională, „chimeșa cu pui”, confecționată cu migală în casă. Dar prin forma și diferitele culori ale coifurilor cei opt tineri sunt „unul și unul”, tineri cinstiți, demni să pășească pragul casei fiecărui creștin vestind Nașterea Domnului Hristos.
Și în acest an, la sfârșitul Dumnezeieștii Liturghii, a fost prezent un grup format din Sebastian Românu, Ilie Frenț, Mihai Pepa, Darius Cristescu, Ilie Benghia, Adrian Danescu, Nicușor Andrei și Iosif Banda. Ei au pus în scenă legenda biblică prin care Irod, „împăratul păgân”, dorește cu orice preț uciderea Pruncului Iisus. Cei trei magi, împreună cu preotul și ciobanul, urmăresc steaua sfântă purtată simbolistic, de această dată pe pământ, de îngerul care vestește bucuria Nașterii.
Acest obicei este încărcat de o notă evidentă de mister, fiind proiectat în plin religios. El vine să actualizeze bucuria Sfintelor Sărbători de Crăciun ce constau în Nașterea Pruncului Iisus. În prima zi de Crăciun și uneori chiar și următoarea, creștinii domășneni așteaptă cu drag să vie „Steaua” și în casa lor, întregind alături de glasurile inocente ale copiilor din seara Ajunului, bucuria Crăciunului.
La final, copiii prezenți au primit un cadou din partea lui „Moș Crăciun”, care și în acest an a fost prezent în localitatea Domașnea, alături de binecuvântarea pe care ne-a adus-o Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos.
Sursă foto & text Claudiu Românu
