La doi ani după primul Consiliu de Coroană convocat pe tema intrării în război de către defunctul rege Carol I, presiunile externe asupra Regatului României de a intra în conflict erau imense, atât din partea Puterilor Centrale cât şi din partea Antantei. În august 1916 nu mai era timp de ezitări, România trebuia să intre în război. Momentul ales nu era însă cel mai favorabil.

„Eu”, spunea regele Ferdinand în Consiliul de Coroană din 14 august 1916, „după matură reflexiune şi după lupte interne pe care le veţi înţelege şi din care am ieşit biruitor asupra mea, înclin mai mult pentru opinia guvernului meu”.

Regele  și-a motivat decizia, accentuând cauzele ce l-au determinat să opteze pentru Antanta: „În situaţia actuală neutralitatea nu mai este cu putinţă. România trebuie să ia o hotărâre şi să aleagă. Soarta războiului înclină spre Înţelegere (Tripla Înţelegere – n. n. ), dar, oricum ar fi, România nu poate lupta alături de Puterile Centrale, căci ar însemna să mergem împotriva întregii evoluţiuni istorice a neamului nostru”, dovedind, în opinia unui participant la istoricul eveniment, „un mare suflet şi prin aceasta nu numai că va rămâne, dar se va impune respectului şi admiraţiunii posterităţii”.

A rămas în posteritate răspunsul pe care Regele Ferdinand l-a dat apoi lui PP Carp, care îl sfătuise să apere interesele dinastiei :

„D-le Carp, aţi greşit când aţi vorbit de interesele dinastiei. Nu cunosc interesele dinastiei, nu cunosc decât interesele ţării. În conştiinţa mea aceste două interese se confundă. Dacă m-am hotărât să fac acest pas grav, e fiindcă, după matură chibzuinţă, eu am ajuns la convingerea, adâncă şi nestrămutată, că el corespunde cu adevăratele aspiraţiuni ale neamului… Dinastia va urma soarta ţării, învingătoare cu ea, sau învinsă cu ea. Deoarece, mai presus de toate, să ştiţi, d-le Carp, că dinastia mea este română. Rău aţi făcut când aţi făcut-o străină, germană. Nu, e românească! Românii nu au adus aici pe unchiul meu, regele Carol, ca să întemeieze o dinastie germană la gurile Dunării, ci o dinastie naţională şi revendic pentru Casa Mea cinstea de a fi îndeplinit în întregime misiunea pe care acest popor i-a încredinţat-o”.