A rămas în memoria multor generații de români ca o „Fata Morgana” a teatrului și filmului românesc. Plecat prea devreme, prea tânăr, Dinu Manolache este un actor îndrăgit și iubit și astăzi, la două decenii de la plecarea sa printre Îngeri.
Dinu Manolache s-a născut în comuna Rogova din județul Mehedinți la 13 mai 1955. În anul 1980 tânărul își încheia studiile la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București, la clasa profesorului Octavian Cotescu, fiind absolvent, în urma examenelor finale.
Cu doar un an înainte, în 1979, tânărul actor își făcuse debutul pe marele ecran, în rolul lui Vasile din filmul „Cine mă strigă?”, regizat de Letiția Popa. Anul următor, 1981, îi aduce distribuția în alte două roluri memorabile: Simion Handrabur din „Semnul Șarpelui”, în regia lui Mircea Veroiu și respectiv, rolul lui Virgil din „Fata Morgana”, film regizat de Elefterie Voiculescu.
În anul 1982 Dinu Manolache aparea în documentarul de scurt metraj „Mitul lui Mitică” de Mihnea Columbeanu și în pelicula lui George Cornea, „Rămân cu tine”, în care juca alături de Sebastian Papaiani, Florin Zamfirescu, Amza Pellea și de fostul său profesor, Octavian Cotescu.
Tot în anul 1982, este distribuit alături de Leopoldina Bălănuță și de viitoarea sa soție, actrița Rodica Negrea, în filmul „Mult mai de preț e iubirea” , în regia lui Dan Marcoci. Același an îi aduce un rol în seria a doua a celebrului film „Lumini și umbre”, alături de nume mari ale cinematografiei românești, precum Gina Patrichi, Ilarion Ciobanu, Adrian Pintea sau Gheorghe Dinică.
În televiziune și-a făcut debutul în 1983, cu rolul servitorului Fabrizio din filmul „Hangița”, o adaptare pentru TV după piesa omonimă a lui Carlo Goldoni, în regia lui Constantin Dicu. Și în acest film, Dinu Manolache apare alături de câțiva actori din generația de aur, ca Mitică Popescu, Dana Dogaru, Coca Andronescu sau Ovidiu Schumacher.
Între anii 1983 și 1989 actorul se dedică mai mult scenei teatrale, nefiind prezent în nici o distribuție cinematografică. Dar în cariera teatrală, s-a remarcat la fel de puternic, jucând pe scena Teatrului Mic din București roluri spumoase, ca Ligurio din „Mătrăguna” de Niccolo Machiavelli, Jean din „Mitică Popescu” de Camil Petrescu, Pătru cel Scurt din „Niște țărani” de Dinu Săraru sau Azazelo din „Maestrul și Margareta” de Bulgakov, în regia Cătălinei Buzoianu.
A colaborat cu teatrul radiofonic și chiar a semnat regia câtorva spectacole notabile ca „Idolul si Ion Anapoda” de G.M. Zamfirecu, „Desculț în parc” de Neil Simon sau „Trei nopți cu Madox” de Matei Vișniec.
Dinu Manolache a îmbrățișat și cariera universitară, devenind asistent universitar la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București, la clasa profesorului Mircea Albulescu, unde a regizat și a scris scenarii pentru piese interpretate de studenți ca „Pădurea” de W. Shakespeare.
“Toate studiile psihanalitice demonstrează că în om se află şi măştile cele mai întunecate, dar şi măştile ingenue care dilată spaţiul interior: dragostea, mirarea; toate trebuie descoperite, explorate şi apărate de tentaţiile facilului. Arta constituie un mod de a-ţi expune sufletul, de a-l deschide spre o percepţie colectivă, care sporeşte înţelesurile viziunii interioare. Drumul către sine nu înseamnă să fii tot timpul acelaşi, să te cauţi într-un punct fix, ci este o căutare în care urci treptat, cu surprindere, uneori deziluzionat, alteori cu o încântare copilărească”, mărturisea regretatul actor Dinu Manolache.
Din anul 1990, Dinu Manolache revine în atenția iubitorilor de film, cu un rol în producția „Campioana” de Elisabeta Bostan, alături de Izabela Moldovan, Mircea Diaconu, George Mihăiță și Ileana Stana Ionescu. În 1994 actorul apare în splendida ecranizare a lui Dinu Cernescu, după comedia „Titanic vals” de Tudor Mușatescu, în rolul lui Dinu Petre, alături de Tamara Buciuceanu, Dem Rădulescu, Dorina Lazăr, Mihai Constantin și Cesonia Postelnicu.
A fost căsătorit cu sensibila actriță Rodica Negrea devenind un cuplu îndrăgit în viața artistică, au jucat împreună la Teatrul Mic , în „Scaunele” de Eugen Ionesco de sau „Cercul” de Arthur Schnitzer.Împreună au o fetiță care le urmează destinul artistic, Ilinca Manolache, una dintre cele mai bune actrițe ale generației tinere.
“În penumbra actorului stau toate personajele pe care le-a jucat, singurătăţile lui, lucrurile pe care nu le-a putut comunica, atmosfera unui spectacol, emoţia pe care simte că o trezeşte uneori în public, aşteptarea, speranţa…”
Din păcate Dinu Manolache și-a luat singurătățile și a plecat în veșnicie pe 3 septembrie 1998 la București, lăsând în urmă la doar 43 de ani, o carieră frumoasă, cu multe roluri de neuitat pentru iubitorii teatrului și filmului românesc. Își doarme somnul de veci în Cimitirul Bellu ortodox, pe Aleea Artiștilor.
Anca Bica Bălălău
