[FOTO] Ziua internaţională de comemorare a victimelor Holocaustului:acum 74 de ani, la 27 ianuarie, forțele aliate au eliberat lagărul de concentrare de la Auschwitz-Birkenau

Motto: „Nu vă întrebaţi unde a fost Dumnezeu la Auschwitz, întrebaţi-vă unde a fost omul! Să uiţi, să taci, să fii indiferent la cele din jurul tău, sunt unele din cele mai mari păcate”. Elie Wiesel

Articol editat de Radio Resita, 27 ianuarie 2019, 19:44 / actualizat: 28 ianuarie 2019, 9:30

Marcarea Zilei internaţionale de comemorare a victimelor Holocaustului, la 27 ianuarie, a fost decisă prin Rezoluţia Adunării Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite numărul 60/7 din 1 noiembrie 2005. Rezoluţia 60/7 respinge orice negare a Holocaustului ca eveniment istoric, fie integral sau parţial, şi felicita statele care s-au angajat în mod activ în conservarea siturilor care au servit ca lagăre de exterminare naziste, lagărele de concentrare, lagăre de muncă forţată şi închisori în timpul Holocaustului, potrivit ONU.
Rezoluţia Adunării Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite 61/255, adoptată la 26 ianuarie 2007, condamnă orice negare a Holocaustului şi îndeamnă toate statele membre fără rezerve să respingă orice negare a Holocaustului.

Holocaust: holos, „complet” și kaustos, „ars”este un termen utilizat pentru a descrie uciderea a aproximativ șase milioane de evrei, de toate vârstele, majoritatea din Europa, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, ca parte din „soluția finală a problemei evreiești”, programul de exterminare a evreilor, plănuit și executat de regimul național-socialist din Germania, condus de Adolf Hitler și de colaboratorii acestuia.

Între victime, s-au numărat 1.5 milioane de copii, iar totalul lor a reprezentat circa două treimi din cei nouă milioane de evrei care trăiau anterior în Europa continentală.

O definiție mai largă a Holocaustului cuprinde și victimele care nu erau evrei, cum ar fi romii, polonezii, alte grupuri etnice slave, și pacienți ai Action T4 uciși deoarece erau bolnavi mintal sau aveau handicap fizic. Între anii 1941 și 1945, evreii au fost uciși sistematic într-un genocid, parte a unui eveniment mai mare care a cuprins persecuția și uciderea altor popoare europene. Sub coordonarea SS, cu îndrumări din partea conducerii Partidului Nazist, toate ramurile birocrației de stat a Germaniei au fost implicate în logistica și în punerea în aplicare a acestei crime în masă. Uciderile au fost comise în toată Europa ocupată de germani, precum și în Germania Nazistă propriu-zisă și în teritoriile controlate de aliații acesteia. Circa 42.500 de centre de detenție au fost utilizate la concentrarea victimelor în scopul comiterii de încălcări flagrante ale drepturilor omului. Peste 200.000 de oameni se estimează că au comis crime asociate Holocaustului.

Ceea ce am suferit nu are loc în limbaj: este undeva dincolo de viaţă şi istorie

Termenul german  oficial pentru exterminarea evreilor în perioada nazistă era Endlösung der Judenfrage -„Soluția finală a problemei evreiești”. În germană, ca și în alte limbi, printre care engleza, termenul soluția finală este folosit ca alternativă la cel de holocaust.

„Dacă grecii au inventat tragedia, romanii epistola şi Renaşterea sonetul, generaţia noastră a inventat o nouă literatură, acea a mărturiei. Toţi am fost martori şi toţi simţim că va trebui să stăm ca mărturie pentru viitor. Şi aceasta a devenit o obsesie, singura şi cea mai puternică obsesie care a marcat toate vieţile, toate visele, toată munca acestor oameni. Chiar şi cu un minut înainte să moară au crezut că asta trebuie să facă”.

Într-o lume care, de la Cain și Abel, “pionierii” inconștienți ai primei crime din umanitate, a rămas refractară față de Unanimitatea Binelui, să ne reamintim de cei căzuţi victime genocidului nazist din cel de-al Doilea Război Mondial.
6 milioane de evrei au fost ucişi de către regimul nazist, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. În prezent, şapte state comemorează Holocaustul: Austria, Germania, Marea Britanie, Israelul, Italia, România şi Statele Unite. Adică 3,6 % din totalul membrilor ONU. Rusia, succesor legal al fostei URSS şi membru permanent al Consiliului de Securitate, nu comemorează eveniemntul. În Ziua Internaţională de Comemorare a Holocaustului se aduc omagii, se aprind lumânări şi au loc marşuri ale durerii în memoria victimelor.
De menţionat că începând cu martie 2016 şi până în martie 2017, România a deţinut preşedinţia Alianţei Internaţionale pentru Memoria Holocaustului. Ceremonia de preluare a preşedinţiei IHRA a avut loc la 8 martie 2016, în Berlin. Comisia Internaţională pentru Studierea Holocaustului din România a decis să nu menţioneze o cifră concluzivă, precizând că între 45.000 şi 60.000 de evrei au fost omorâţi în Basarabia şi Bucovina de către trupele germano- române în 1941, între 105 000 şi 120 000 de evrei români deportaţi au murit ca rezultat al expulzărilor în Transnistria; în regiunea Transnistriei, între 115.000 şi 180.000 de evrei locali au fost lichidaţi (în special la Odessa şi în districtele Golta şi Berezovca); cel puţin 15.000 de evrei din Regat au fost ucişi în Pogromul de la Iaşi şi ca urmare a altor măsuri antievreieşti; aproximativ 132.000 de evrei au fost deportaţi la Auschwitz, în perioada mai-iunie 1944, din nordul Transilvaniei, stăpânit de Ungaria; au murit, de asemenea, o mare parte dintre romii deportaţi. Din cei 25.000 de romi (jumătate dintre ei copii) trimişi în Transnistria, aproximativ 11.000 au pierit.

În memoria victimelor Holocaustului trebuie să ne amintim mereu că opusul iubirii nu este ura, opusul speranţei nu este disperarea, opusul sănătăţii spirituale şi al raţiunii umane sănătoase nu este nebunia, şi opusul amintirii nu se cheamă uitare, ci, de fiecare dată, nu este altceva decât indiferenţă.Când cineva nu e în stare să simtă şi să-şi manifeste recunoştinţa, atunci ceva lipseşte din umanitatea sa. Un om poate fi aproape definit prin atitudinea sa faţă de recunoştinţă

Epilog: „Ceea ce am suferit nu are loc în limbaj: este undeva dincolo de viaţă şi istorie.” Elie Wiesel

Anca Bica Bălălău