Motto: „Teatrul este poezia ce se desprinde din carte şi devine omenească”.Federico Garcia Lorca

S-au împlinit 87 de ani de când Dumnezeu a dat un spirit ce a înobilat pentru totdeauna Regatul Teatrului Românesc,George Constantin.

A văzut lumina zilei pe 3 mai 1933 în Bucureşti şi a fost distribuit în rolul veşniciei pe 30 aprilie 1994.

„Creaţie este doar atunci când artistul reuşeşte să fie una, minte şi corp, cu personajul, deşi sunt doi oameni deosebiţi care se privesc, se admiră şi se critică unul pe altul”

„Sunt un timid“, spunea mereu George Constantin: „Cum am lucrat Prospero? Puţin speriat. La prima lectură nu mai ştiam să citesc. Am avut la primele spectacole senzaţia că oamenii năvălesc spre mine. Îmi era teamă.”

Într-un fel sau altul,  când i-am auzit vocea la teatrul radiofonic, ce teoretic l-a adus în sufletele românilor, l-am considerat un George Orson Welles al românilor. La fel de mari prin graţie, la fel de mari prin puterea cu care au stăpânit arterele miraculoase ale actului artistic până în sufletul fiecărui admirator care devenea fericitul supus al mesajului lor artistic.

„Creaţie este doar atunci când artistul reuşeşte să fie una, minte şi corp, cu personajul, deşi sunt doi oameni deosebiţi care se privesc, se admiră şi se critică unul pe altul”, mărturisea George Constantin, iar George Orson Welles: „ Stilul înseamnă să ştii cine eşti, ce vrei să spui şi să nu-ţi pese de altceva. Absenţa limitărilor este inamicul artei”.

Amândoi au ştiut ce sceptru le-a pus Divinitatea la  destin, amândoi au dominat şi au trăit nedisimulând nici o clipă puterea cuvântului rostit.

Ștefan Iordache spunea despre George Constantin: „Dumnezeu l-a înzestrat cu o voce care te lăsa, ca să spun aşa, fără grai”.

Valeria Seciu adăuga: ,,La George până şi clişeul era ceva bogat.”

Regretatul regizor Vlad Mugur: „L-am văzut prima oară la examenul de admitere, după ce căzuse de trei ori, iar eu, care aveam o calitate, pe lângă alte defecte, adică intuiam talentele, am descoperit la băiatul acela slab şi deşălat, cu mişcări incoerente, o privire care râdea.Când am ieşit din sală, i-am spus Aurei Buzescu şi lui Mony Ghelerter «acesta trebuie să treacă», şi aşa s-a trezit George în anul I, la clasa lui Nicolae Bălţăţeanu – un mare profesor. La repetiţiile noastre veneau Camil Petrescu, Mihai Ralea, Tudor Vianu. George mi s-a părut totdeauna un clovn tragic, nu actor romantic, epic sau doar tragic, cum îl vede Ciulei de pildă. Avea o vorbire specială, întretăiată, avea culoarea cuvântului, plastica lui, pe care o schimba de la propoziţie la propoziţie.”

Discret cu viaţa sa personală,tâlcuit în mărturii despre creaţia sa, George Constantin a fost un actor uriaş. În cele patru decenii  de teatru, a dăruit publicului ceea ce era mai important din fiinţa sa-SUFLETUL SĂU!

Marele nostru George Constantin ne-a dăruit un fiu cu mezzo-soprana Iulia Buciuceanu sora regretatei actriţe Tamara Buciuceanu Botez, azi actor în Bucuresti, cunoscut publicului larg din filmul „Liceenii”,  dar şi din numeroasele roluri pe scândură, care-i duce povestea mai departe, Mihai Constantin.

Graţie fiului, ne-a dăruit o Cale spre Lumină prin care să respirăm zorii dimineţilor lumii botezaţi de agheasma celui mai frumos gând-că indiferent de vârstă, fiecare dintre noi românii  îi suntem contemporani  celui care poartă un nume ce va face mereu istorie: George Constantin.

Ultimul rol pe scenă: Harpagon din „Avarul” de Molière.

În ajunul premierei, declara: „Sunt obosit. Am jucat 50 de roluri numai pe scena Teatrului «Nottara», ca să nu mai vorbim de alte colaborări cu alte teatre. Harpagon a venit prea târziu. Trei ani n-am jucat absolut nimic în teatrul meu. Nu are importanţă cine este vinovat. Dacă ne gândim că rolul Harpagon se atacă la o anumită vârstă, atunci aş putea spune că nu e târziu. Acum se doreşte succesul de public neapărat.”

Ultimul rol în viaţa pământeană a fost pe 30 aprilie 1994, când Marele Dramaturg l-a distribuit în Veşnicia Sa!

„De la cei bătrâni, de la maeştri, înveţi mereu, înveţi mereu ştiind ce nu poţi învăţa. De la cei tineri poţi avea surprize. Dar oricum, tot trebuie să înveţi mereu”, mărturisea regretatul actor George Constantin… şi lecţia sa se predă în continuare pentru cei care vor să înveţe…

La mulţi ani, în amintire, MAESTRE!

Epilog:„Între teatru şi comorile lumii aş alege teatrul”.Maria Filotti 

Anca Bica Bălălău

Nota redacţiei:

Născut:3 mai 1933, București, România

Decedat:30 aprilie 1994 (60 de ani)

București, România

Căsătorit cu Iulia Buciuceanu

Copii: Mihai Constantin

Roluri importante în teatru şi film

 Premii: A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa a III-a (1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”.De Ziua Mondială a Teatrului din 2016, George Constantin a primit postum o stea pe Aleea Celebrităților din Piața Timpului (Cocor) și Placheta Orașului București, în semn de recunoaștere și prețuire pentru întreaga sa activitate în domeniul teatrului și filmului

Sursa:Wikipedia, Florica Ichim – “George Constantin şi comedia sa umană”, Editura Gramar