Ascultă Radio România Reșița Live

Emil Cioran, Ultimul Godot al Disperării: 108 ani de la naștere!

Nota redacţiei:

Emil Cioran s-a născut la Răşinari, pe 8 aprilie 1911, judeţul Sibiu. Tatăl său, Emilian Cioran, a fost protopop ortodox şi consilier al Mitropoliei din Sibiu. Mama sa, Elvira Cioran (n. Comaniciu), era originară din Veneţia de Jos, comună situată în apropiere de Făgăraş. Tatăl Elvirei, Gheorghe Comaniciu, de profesie notar, fusese ridicat de autorităţile Austro-Ungare la rangul de baron. Astfel, pe linie maternă, Emil Cioran se trăgea dintr-o familie din nobilimea transilvană.

După studii clasice la liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu, începe la 17 ani studiul filozofiei la Universitatea din Bucureşti. A fost coleg cu Constantin Noica şi elev al lui Tudor Vianu şi Nae Ionescu. Bun cunoscător al limbii germane, a studiat în original pe Immanuel Kant, Arthur Schopenhauer, şi mai ales pe Friedrich Nietzsche. Încă din tinereţe a arătat înclinaţie spre agnosticism, apărîndu-i evidentă „incovenienţa existenţei”. În timpul studenţiei a fost în mod deosebit influenţat de lectura lui Georg Simmel, Ludwig Klages şi Martin Heidegger, precum şi de filozoful rus Lev şestov, care situase întîmplarea în centrul sistemului său de gîndire. În 1933 obţine o bursă, care îi permite să continue studiile de filozofie la Berlin, unde intră în contact cu Nicolai Hartmann şi Ludwig Klages.

Prima lui carte apărută în 1934 în România, Pe culmile disperării, a fost distinsă cu Premiul Comisiei pentru premierea scriitorilor tineri needitaţi şi premiul Tinerilor Scriitori Români. Succesiv au apărut: Cartea amăgirilor (1935), Schimbarea la faţă a României (1936), Lacrimi şi Sfinţi (1937).

A fost vreme de un an (1936)  profesor de filosofie la Liceul „Andrei Șaguna” din Braşov. În 1937, pleacă la Paris cu o bursă a Institutului Francez din Bucureşti, care i se va prelungi până în 1944. În 1940, începe să scrie Îndreptar pătimaş, ultima sa carte în limba română, limbă pe care a abandonat-o în favoarea francezei.Din acest moment Cioran va publica numai în limba franceză, operele lui fiind apreciate nu numai pentru conţinutul lor, dar şi pentru stilul plin de distincţie şi fineţe al limbii. În 1949 îi apare la editura Gallimard – editură care va publica mai tîrziu majoritatea cărţilor sale – prima lucrare scrisă în limba franceză, Précis de décomposition, distinsă în 1950 cu premiul Rivarol. Ulterior, Cioran refuză toate distincţiile literare care i-au fost atribuite.

După moartea Simonei Boué, prietena de o viaţă a lui Emil Cioran, o serie de manuscrise ale acestuia (peste 30 de caiete) au fost găsite în apartamentul lor de o menajeră, care a încercat în 2005 scoaterea la licitaţie şi valorificarea lor. Într-o primă etapă, o hotărîre a Curţii de Apel din Paris a oprit comercializarea acestora. În urma judecării, Tribunalul din Paris decide în decembrie 2008 restituirea tuturor documentelor către persoana găsitoare, urmînd ca aceasta să dispună de ele cum crede de cuviinţă.

Emil Cioran a locuit la Paris în Cartierul Latin, pe care nu l-a părăsit niciodată. A trăit mult timp retras, evitînd publicitatea.Deşi a trăit în Franţa până la moarte, nu a cerut niciodată cetăţenia franceză.Emil Cioran a murit la Paris, în data de 20 iunie 1995.

Sursa: wikipedia

Emil Cioran, Ultimul Godot al Disperării: 108 ani de la naștere!

Articol editat de Radio Resita, 8 aprilie 2019, 13:40

„De fiecare dată când mă chinuie Timpul, îmi spun că unul dintre noi trebuie să sară în aer, că nu e posibil să continuăm la nesfârşit această crâncenă înfruntare… Cezar? Don Quijote? Pe care dintre ei, în înfumurarea mea, voiam să mi-l aleg ca model? N-are importanţă. Fapt este că, într-o zi, cândva, de pe un meleag îndepărtat, am pornit să cuceresc lumea, toate perplexităţile lumii… Am citit toate cărţile tristeţii omeneşti. Şi nu m-au convins. Dar m-a convins sângele şoptind ideilor oboseala de propria lui culoare”… acesta a fost şi este Emil Cioran. Este greu să îl admiri, dar la fel de greu să îl ignori. Cioran este unic şi irepetabil.Un seducător trist al filosofiei  născut pentru a suporta durerile celor care nu suferă.

În timpurile actuale, cioraniene pentru ignoranţi, când nimeni nu se mai gândeşte la sinucidere cu onoarea pe care o avea filosoful, ci doar la atentate şi crime, nu putem ignora  atât de profunda sa   anticipare:„ port un doliu din naştere – doliul acestei lumi, pentru că Nimic nu e tragic. Totul e ireal”.Ireal este conflictul nevăzut al umanităţii atacată din umbrele morţii cu propriile arme ale timpurilor moderne.

Mai târziu mărturisea că: „ …vreau să spun că privesc tot ce am scris nu ca pe o teorie, ci într-adevăr ca pe o terapie pentru mine însumi. Compatrioţii mei au geniul superlativului. Îţi trântesc un compliment de pe urma căruia nu-ţi mai revii… am cunoscut toate eşecurile posibile, chiar şi succesul”.

Detestând popularitatea, Cioran refuza să apară la televizor.

Publicarea unor fotografii în reviste l-a făcut însă cunoscut, iar cînd era oprit pe stradă şi întrebat dacă el e Cioran, răspundea invariabil: „Nu”. În perioada cînd maladia Alzheimer începuse să lase semne clare,  un parizian, recunoscîndu-l, l-a abordat: „Vous êtes Cioran?” Răspunsul său, dureros de adevărat: „Je l’étais-Am fost” !

Astăzi la împlinirea celor 108 ani de la naşterea sa putem spune că Emil Cioran  a fost Ultimul Godot al Disperării!

Epilog: „Am fost ! Nu sunt atât de nefericit pentru a fi poet…, dar nici atât de indiferent pentru a fi filosof. Sunt, însă, destul de lucid ca să fiu condamnat”.

Anca Bica Bălălău

Nota redacţiei:

Emil Cioran s-a născut la Răşinari, pe 8 aprilie 1911, judeţul Sibiu. Tatăl său, Emilian Cioran, a fost protopop ortodox şi consilier al Mitropoliei din Sibiu. Mama sa, Elvira Cioran (n. Comaniciu), era originară din Veneţia de Jos, comună situată în apropiere de Făgăraş. Tatăl Elvirei, Gheorghe Comaniciu, de profesie notar, fusese ridicat de autorităţile Austro-Ungare la rangul de baron. Astfel, pe linie maternă, Emil Cioran se trăgea dintr-o familie din nobilimea transilvană.

După studii clasice la liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu, începe la 17 ani studiul filozofiei la Universitatea din Bucureşti. A fost coleg cu Constantin Noica şi elev al lui Tudor Vianu şi Nae Ionescu. Bun cunoscător al limbii germane, a studiat în original pe Immanuel Kant, Arthur Schopenhauer, şi mai ales pe Friedrich Nietzsche. Încă din tinereţe a arătat înclinaţie spre agnosticism, apărîndu-i evidentă „incovenienţa existenţei”. În timpul studenţiei a fost în mod deosebit influenţat de lectura lui Georg Simmel, Ludwig Klages şi Martin Heidegger, precum şi de filozoful rus Lev şestov, care situase întîmplarea în centrul sistemului său de gîndire. În 1933 obţine o bursă, care îi permite să continue studiile de filozofie la Berlin, unde intră în contact cu Nicolai Hartmann şi Ludwig Klages.

Prima lui carte apărută în 1934 în România, Pe culmile disperării, a fost distinsă cu Premiul Comisiei pentru premierea scriitorilor tineri needitaţi şi premiul Tinerilor Scriitori Români. Succesiv au apărut: Cartea amăgirilor (1935), Schimbarea la faţă a României (1936), Lacrimi şi Sfinţi (1937).

A fost vreme de un an (1936)  profesor de filosofie la Liceul „Andrei Șaguna” din Braşov. În 1937, pleacă la Paris cu o bursă a Institutului Francez din Bucureşti, care i se va prelungi până în 1944. În 1940, începe să scrie Îndreptar pătimaş, ultima sa carte în limba română, limbă pe care a abandonat-o în favoarea francezei.Din acest moment Cioran va publica numai în limba franceză, operele lui fiind apreciate nu numai pentru conţinutul lor, dar şi pentru stilul plin de distincţie şi fineţe al limbii. În 1949 îi apare la editura Gallimard – editură care va publica mai tîrziu majoritatea cărţilor sale – prima lucrare scrisă în limba franceză, Précis de décomposition, distinsă în 1950 cu premiul Rivarol. Ulterior, Cioran refuză toate distincţiile literare care i-au fost atribuite.

După moartea Simonei Boué, prietena de o viaţă a lui Emil Cioran, o serie de manuscrise ale acestuia (peste 30 de caiete) au fost găsite în apartamentul lor de o menajeră, care a încercat în 2005 scoaterea la licitaţie şi valorificarea lor. Într-o primă etapă, o hotărîre a Curţii de Apel din Paris a oprit comercializarea acestora. În urma judecării, Tribunalul din Paris decide în decembrie 2008 restituirea tuturor documentelor către persoana găsitoare, urmînd ca aceasta să dispună de ele cum crede de cuviinţă.

Emil Cioran a locuit la Paris în Cartierul Latin, pe care nu l-a părăsit niciodată. A trăit mult timp retras, evitînd publicitatea.Deşi a trăit în Franţa până la moarte, nu a cerut niciodată cetăţenia franceză.Emil Cioran a murit la Paris, în data de 20 iunie 1995.

Sursa: wikipedia

Foto-Anca Bica Bălălău

Expoziție de artă la Reșița: pictură și sculptură în lemn la Biblioteca Germană „Alexander Tietz”
Cultură marți, 8 iulie 2025, 21:25

Expoziție de artă la Reșița: pictură și sculptură în lemn la Biblioteca Germană „Alexander Tietz”

Biblioteca Județeană „Paul Iorgovici” Caraș-Severin și Forumul Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin au organizat o nouă...

Expoziție de artă la Reșița: pictură și sculptură în lemn la Biblioteca Germană „Alexander Tietz”
Evenimente culturale de excepție în Reșița și Ilidia: expoziții, lansări de carte și pelerinaje comemorative
Cultură luni, 7 iulie 2025, 15:11

Evenimente culturale de excepție în Reșița și Ilidia: expoziții, lansări de carte și pelerinaje comemorative

În perioada 8–15 iulie 2025, publicul din Reșița, Ilidia și județul Bihor este invitat să participe la o serie de evenimente culturale și...

Evenimente culturale de excepție în Reșița și Ilidia: expoziții, lansări de carte și pelerinaje comemorative
Via Transilvanica, drumul care unește oamenii de la Reșița la Chicago!
Cultură luni, 7 iulie 2025, 14:42

Via Transilvanica, drumul care unește oamenii de la Reșița la Chicago!

Se spune că într-un suflet frumos și Dumnezeu umblă desculț… am pornit acest eseu despre oameni care se regăsesc, se cunosc și se...

Via Transilvanica, drumul care unește oamenii de la Reșița la Chicago!
„Istoria Reșiței în secvențe pierdute” – expoziție dedicată patrimoniului industrial al orașului
Cultură luni, 7 iulie 2025, 13:14

„Istoria Reșiței în secvențe pierdute” – expoziție dedicată patrimoniului industrial al orașului

Istoria orașului Reșița revine în prim-plan printr-un nou eveniment cultural – care este şi ultimul din 2025 din cadrul proiectului...

„Istoria Reșiței în secvențe pierdute” – expoziție dedicată patrimoniului industrial al orașului
Cultură vineri, 4 iulie 2025, 00:08

Expoziție omagială la Biblioteca Germană „Alexander Tietz” din Reșița – In Memoriam Werner Hirschvogel

Pe data de 4 iulie 2025, începând cu ora 16.00, Biblioteca Germană „Alexander Tietz” din Reșița găzduiește un eveniment cultural de...

Expoziție omagială la Biblioteca Germană „Alexander Tietz” din Reșița – In Memoriam Werner Hirschvogel
Cultură miercuri, 2 iulie 2025, 18:00

Expoziția de fotografie „Statui Vivante” – Petre Dalea expune la Biblioteca Germană „Alexander Tietz” din Reșița

Reșița găzduiește o nouă manifestare artistică de excepție: expoziția de fotografie „Statui Vivante”, semnată de cunoscutul artist...

Expoziția de fotografie „Statui Vivante” – Petre Dalea expune la Biblioteca Germană „Alexander Tietz” din Reșița
Cultură luni, 30 iunie 2025, 11:31

Reșița: 254 de ani de istorie industrială – serie de evenimente culturale, expoziții și omagii vizuale între 2 și 7 iulie 2025

În perioada 2–7 iulie 2025, Biblioteca Germană „Alexander Tietz” din Reșița și Salonul de Artă și Industrie găzduiesc o serie de...

Reșița: 254 de ani de istorie industrială – serie de evenimente culturale, expoziții și omagii vizuale între 2 și 7 iulie 2025
Cultură duminică, 29 iunie 2025, 17:44

Zilele Croaților din România la Split – un eveniment cultural de referință în Croația, dedicat minorității croate din România

În perioada 24–29 iunie 2025, orașul Split și județul Splitsko-Dalmatinska Zupanija din Croația devin gazda unui eveniment cultural de...

Zilele Croaților din România la Split – un eveniment cultural de referință în Croația, dedicat minorității croate din România