[AUDIO-FOTO] Spectacolul „Migraaaaanți” realizat la Reșița este un fel de miracol al întâlnirii dintre niște oameni care știu să facă un lucru bun

„Până la urmă cultura ne unește pe toți.Dacă școala, dacă societatea ne lasă porțile deschise spre cultură acolo ne putem reuni pe un teritoriu comun.Un om care traversează viața fără să fi avut revelația actului cultural, sigur se poate trăi și fără să îl citești pe Eminescu, fără să ști cine a fost Kafka, dar e păcat să trăiești în felul acesta.Pentru mine cultura este marea identitate a viitorului.

Spectacolul „Migraaaaanți” realizat la Reșița este un fel de miracol al întâlnirii dintre niște oameni care știu să facă un lucru bun.Textul este unul dintre cele mai bune pe care le-am scris,dar am avut ocazia să mă întâlnesc cu un regizor foarte bun, cu un scenograf care a avut idei, actori și un public foarte buni.O mare reușită este o întâlnire de acest gen, pentru că dacă șchioapătă unul din piloni se prăbușește edificiul.Sper ca acest spectacol să circule prin țară, să fie văzut de elevi, de profesori, de un public larg. Pentru mine este o confirmare că la Reșița se face teatru de talie europeană, teatru care poate merge în orice țară a lumii ca să ne reprezinte cu întrebări universale și cu mult talent”.

„Avem sufuciente vești de salvare?” Acesta este lait-motivul cotidianului definit de sârma ghimpată a ipocriziei. Cine ne salvează? Ne triază Allah sau Dumnezeu? Sau cine trebuie salvat de Allah și cine de Dumnezeu?

„Avem o îndoială în suflet… că nu există viață  de după moarte… și de după gardurile de sârmă ghimpată…  desârmizarea lumii și dacă  durează un secol întreg navigăm împreună pe marea diferențelor noastre… măcar pe valuri nu pot fii montate garduri de sârmă ghimpată”, mărturisesc la finalul spectacolului personajele.

Suntem  „Migraaaaanţi” cu toții pe o mare în care, dacă soarta nu ne-a rezervat o Arca lui Noe, nu mai avem nici o șansă să ne putem privi în oglinda acestei lumi, pentru că mai îngrozitor decît a fi orb, este să fii singurul care poți vedea… Acest spectacol este o invitație la toleranță, compasiune și înțelegere.

Articol editat de Radio Resita, 11 februarie 2017, 22:45 / actualizat: 12 februarie 2017, 12:40

Un text scris de  Matei Vişniec cu interferenţe tragice şi sfâşietoare care îmbină realitatea imediată cu viitorul incert ale unei lumi care, este aşezată în două tabere: pro şi contra. „Migraaaaanţi” este un spectacol  care, înfășișează o realitate cutremurătoare despre situația refugiaților din țările musulmane.Este foarte greu să accepți ororile războiului și este și mai greu să fii conștient că ele sunt în plină desfășurare la momentul când acest spectacol este pus în scenă.

 Toate tablourile vieții cotidiene s-au regăsit pe scenă, nestingherite de nimic, poate,  prin sugestile decorului au făcut ca fiecare spectator  să se simtă ca în Portretul lui Dorian Gray, pentru că sentimentul care-ți rămâne după vizionarea spectacolului este sfâșietor. Nu este un text pus în scenă -este o stare al cărei ecou trece prin fiecare celulă a spectatorului.

Ovidiu Caiţa, regizorul spectacolului şi Oana Cernea, scenograful  ne-au sintetizat, cu mare îndeletnicire, o radiografie a realităţii, bine jucată de actorii trupei reşiţene aflați într-o ascensiune demnă de respect.

Matei Vişniec  ne-a pus o oglindă în faţă, printr-un  text despre oameni, despre felul în care evenimentele schimbă, sau nu schimbă identitatea fiecăruia dintre noi împreună cu cea a Europei.

Dramaturgul Matei  Vișniec, în exclusivitate pentru Radio Reșița, a mărturisit:

„Până la urmă cultura ne unește pe toți.Dacă școala, dacă societatea ne lasă porțile deschise spre cultură acolo ne putem reuni pe un teritoriu comun.Un om care traversează viața fără să fi avut revelația actului cultural, sigur se poate trăi și fără să îl citești pe Eminescu, fără să ști cine a fost Kafka, dar e păcat să trăiești în felul acesta.Pentru mine cultura este marea identitate a viitorului.

Spectacolul „Migraaaaanți” realizat la Reșița este un fel de miracol al întâlnirii dintre niște oameni care știu să facă un lucru bun.Textul este unul dintre cele mai bune pe care le-am scris,dar am avut ocazia să mă întâlnesc cu un regizor foarte bun, cu un scenograf care a avut idei, actori și un public foarte buni.O mare reușită este o întâlnire de acest gen, pentru că dacă șchioapătă unul din piloni se prăbușește edificiul.Sper ca acest spectacol să circule prin țară, să fie văzut de elevi, de profesori, de un public larg. Pentru mine este o confirmare că la Reșița se face teatru de talie europeană, teatru care poate merge în orice țară a lumii ca să ne reprezinte cu întrebări universale și cu mult talent”.

„Avem sufuciente vești de salvare?” Acesta este lait-motivul cotidianului definit de sârma ghimpată a ipocriziei. Cine ne salvează? Ne triază Allah sau Dumnezeu? Sau cine trebuie salvat de Allah și cine de Dumnezeu?

„Avem o îndoială în suflet… că nu există viață  de după moarte… și de după gardurile de sârmă ghimpată…  desârmizarea lumii și dacă  durează un secol întreg navigăm împreună pe marea diferențelor noastre… măcar pe valuri nu pot fii montate garduri de sârmă ghimpată”, mărturisesc la finalul spectacolului personajele.

Suntem  „Migraaaaanţi” cu toții pe o mare în care, dacă soarta nu ne-a rezervat o Arca lui Noe, nu mai avem nici o șansă să ne putem privi în oglinda acestei lumi, pentru că mai îngrozitor decît a fi orb, este să fii singurul care poți vedea… Acest spectacol este o invitație la toleranță, compasiune și înțelegere.

 Anca Bica Bălălău