mineri-morti13 ani se împlinesc astăzi de la tragicul accident de la mina din Anina, cea mai adâncă din Europa, singura sursă de venit a zonei, închisă din dispoziţie guvernamentală.

Remember

explozieÎn ziua de 14 ianuarie 2006, la ora 5.30, la Puţul I, în sectorul III Vest al minei, a avut loc o puternică explozie după ce o acumulare de gaz metan a fost aprinsă de o scânteie. A fost cel mai tragic accident de mină din ultimii 80 de anii.  Şapte mineri şi-au pierdut viaţa: Dănuţ Puşcău, Daniel Vânău, Virgil Schneider, Matei Izvernariu, Gheorghe Marişescu, Marc Ioan Vasile şi Daniel Cristian Bălan, alţi şapte fiind răniţi şi transportaţi la spitalele din Caraş-Severin. Echipa de salvare a Minei Anina a coborât în subteran şi a reuşit să recupereze în scurt timp cinci cadavre. Alţi cinci mineri au fost transportaţi, de urgenţă, la spital. La ora 15.00, o nouă echipă de salvare, venită de la Petroşani, a intrat din nou în mină în speranţa că va reuşi să-i găsească pe cei doi ortaci dispăruţi. Au reuşit să recupereze cele două cadavre după trei ore de căutări, în jurul orei 18.00.

Sute de persoane s-au adunat la mină câteva ore mai târziu. La faţa locului, în cel mai important centru carbonifer din Banat, venind şi preşedintele Traian Băsescu şi premierul de atunci, Călin Popescu Tăriceanu. „Atunci s-au făcut multe promisiuni şi… atât, iar sute de oameni au rămas cu un gust amar după plecarea preşedintelui” -îşi amintesc locuitorii Aninei.

Potrivit minerului Vasile Dumitrescu, în mină se lucra în condiţii extrem de dure, la o temperatură de 38-40 de grade Celsius. „Fierbea cărbunele sub noi”- a spus acesta.

DSC01779În urma exploziei, autorităţile au luat atunci hotărârea ca mai multe galerii de la Anina să intre în conservare. Mina Anina era prinsă deja într-un program de conservare, urmând ca în acel an o comisie să evalueze condiţiile din galerii şi să decidă când şi ce se va închide. Explozia care a avut loc în subteran a grăbit astfel disponibilizarea minerilor.

Imediat după explozie, mina a fost închisă şi s-a deschis o anchetă pentru elucidarea cauzelor accidentului din subteran.

Mina Anina este cea mai veche din România, fiind deschisă exploatării în anul 1773. Totodată, la momentul închiderii, Mina Anina era cea mai adâncă din Europa: 1.250 de metri, iar în subteran lucrau 500 de persoane, 293 dintre acestea fiind în curs de disponibilizare. Rezervele de cărbune existente în bazinul minier Anina se întind pe 100 de ani.

Accidente grave la mina Anina

Accidentele de la Anina s-au soldat în 200 de ani, cu mai mult de o mie de morţi. În 1858, o explozie din cauza acumulării de metan s-a soldat cu cinci morţi. În 1864, la Puţul Brainer, o surpare a ucis 17 persoane. Alţi 47 de mineri au murit în 1884, la Mina Colonie, în urma unui incendiu în subteran. Zece ani mai târziu, 43 de mineri şi-au pierdut viaţa în urma unei explozii a prafului de cărbune.

Cel mai grav accident din istoria minelor de la Anina s-a produs pe 7 iunie 1920. O explozie a depozitului de dinamită din subteran a ucis 270 de oameni. Cauza precisă a exploziei nu a fost pe deplin elucidată, vorbindu-se atât de neglijenţă, cât şi de un sabotaj. La câteva zile de la explozie, directorul fostelor Uzine şi Domenii Reşiţa a fost găsit împuşcat în vila sa, clădire în care s-a aflat până în acest an Primăria Anina. Tragedia din 1920 a fost urmată de accidente cu doi, trei sau patru morţi, ultimul incident grav fiind în 1952, la Mina Ponor, unde au murit 18 persoane, din cauza unui militar care a fumat în abataj. Un alt accident a avut loc în 1962, când trei mineri au murit arşi.

Tragedia l-a inspirat pe Virgil Birou să scrie „Lume fără cer”. În prezent, Primăria Anina are în lucru un proiect pentru înfiinţarea Muzeului Mineritului din Banat pe amplasamentul Puţului 1 de la fosta exploatare minieră.

10 COMENTARII

  1. Mergeţi la biblioteca germană, la domnul Ţigla şi cereţi monografia Steierdorfului şi Anineii – „130 ani Steierdorf – Anina” şi vă veţi lămuri că sunteţi în totală eroare. În 1773 au fost colonizaţi muncitorii austrieci pentru a tăia pădurea şi a fabrica mangal. Cărbunele a fost descoperit în 1790 şi primele prospecţiuni au început să se facă în 1792, în baza Decretului din 15 mai 1792 a Camerei Aulice pentru Monetării şi Minerit din Viena, care a îngăduit antreprenorilor particulari,să efectueze prospecţiuni după huilă în perimetrul Steierdorfului. Căutaţi şi în cartea lui Georg Hromadka – „Scurtă conică a Banatului montan” sau în cartea „Din istoria cărbunelui – Anina 200” scrisă de un grup de autori : C. Feneşan, Rudolf Gräf, V.M. Zaberca, I. Popa. Eu în locul dumneavoastră, până să dau un răspuns tot greşit m-aş fi documentat temeinic. Şi despre OAMENI FĂRĂ CER, cum aţi scris iniţial în articol, ce să mai vorbim. Cât despre directorul minelor din Anina, ing. Anton Hendrich, cel împuşcat în curtea vilei sale (fosta primărie), acasta a fost asasimat în 4 aprilie 1927. Dacă aprope 7 ani reprezintă câteva zile …… Stimă !

  2. Am citit foarte atent doamna, dar ati modificat d-voastra anul si titlul romanului din textul initial. „Putina decenta, stimabililor” !’

    • Articolul de anul trecut a conţinut într-adevăr câteva date eronate, dar ne-am străduit să le corectăm la sesizarea dumneavoastră. Vă mulţumim că ne citiţi cu atâta atenţie.

  3. Domnilor de la radio „Glavan”, aveti atatea surse de informare, inainte de a scrie ineptiile din articol. Virgil Birou a murit in anul 1968 iar lucrarea sa „Lume fara cer” (unul din primele romane moderne banatene), a fost inspirata de tragedia din 1920 si nu de cea din 2006. Atentie !

    • Daca ati citit atent, nu se specifica la care dintre tragedii se refera romanul. Asa ca nu se poate numi eroare, poate doar omisiune.

  4. Altă prostie : Mina a fost deschisă în 1773 ! Oameni buni, Mathias Hammer a descoperit cărbunele în anul 1790. Probabil că în mina deschisă în 1773 ! Ha, ha, ha

    • Informaţia este verificată din mai multe surse şi toate dau ca dată de deschidere – 1773. Dacă aveţi alte informaţii aşteptăm să ne scrieţi.

    • Aşa scrie şi în text:
      Locuitorii Aninei sunt chemaţi sâmbătă, 16 ianuarie, la o slujbă de pomenire şi un parastas, pentru a-şi aminti de cei care şi-au dat viaţa în întunericul lumii fără cer.

Comments are closed.