„Vocea este ca o pecete pentru un jurnalist de radio”. Un OM, o VOCE, un MODEL. PAUL GRIGORIU ne-a părăsit.

Articol editat de Daniel Babun, 3 aprilie 2015, 23:10

Am iubit Radioul datorită lui Paul Grigoriu, vocea celui care mă trezea dimineaţa înainte de 1989. El reuşea să transforme o lume mohorâtă într-una veselă. A fost cel mai mare om de Radio din România. Tot ceea ce făcea era la superlativ. Îşi iubea profesia, instituţia şi ascultătorii. Avea o viaţă pe care şi-a dedicat-o asultătorilor: mie, ţie, tuturor. Cei care l-am ascultat nu îl vom uita niciodată.

Paul Grigoriu spunea despre vocaşia sa: „şi am făcut-o cu pasiune. Am făcut această meserie de-am înnebunit (…) Cred că au trecut patru sau cinci ani până când am simţit că-mi găsisem drumul. Pentru mine, Radioul a însemnat muncă, foarte multă, şi mare dragoste de clădirea aceea din Strada General Berthelot şi de tot ceea ce se petrecea înăuntru. Deşi am avut propuneri foarte avantajoase, nu am regretat nici o secundă că nu am părăsit Radio România, am simţit că-i sunt dator radioului public cu toată devenirea mea”, mărturisea Paul Grigoriu.

Paul Grigoriu, unul dintre cei mai cunoscuti si indragiti oameni de radio din Romania, a incetat din viata, astazi, la varsta de 70 de ani.

A colaborat cu Radio Romania Actualitati, mai bine de 40 de ani, a realizat sute de emisiuni si interviuri si a scris mai multe carti.
Intr-unul din interviurile acordate in urma cu cativa ani, Paul Grigoriu descria Radioul si profesia de jurnalist :

„Radioul public a fost şi este o instituţie mamut. Şi este şi acum osificat. Nu văd să existe vreo revoluţie care să-l elibereze. De aceea tinerii din Radio sunt decepţionaţi; se gândesc doar la cum să ajungă mai repede în televiziune.
Lumea e superficială, dar asta e vina noastră, a jurnaliştilor. Mulţi dintre noi, cei care lucrăm la stat, au o sinecură. Suntem la stat, asta e sinecură.
Mă enervează că reporterii nu ştiu să tacă, nu ştiu să asculte. Sunt de un narcisism îngrozitor.
Nici nu ştiu când au trecut 40 de ani. A fost pragul ăla din 1989, când am trecut de la o atmosferă sufocantă la o lume nouă. M-a relansat.
Am gândit radioul ca pe un ziar, în care omul să ştie că la pagina trei găseşte politică, iar la cinci altceva care îl interesează. Omul se regăseşte mai uşor aşa.
Vocea este ca o pecete pentru un jurnalist de radio, e ca un ADN. Dacă o ai, foarte bine, dacă nu, atunci îţi cauţi altceva de făcut.
Înainte de 1989, existau şcoli speciale de formare. Acum, o voce absolut banală se poate transforma într-una cu un timbru unic. Şi asta doar apăsând câteva butoane. Când am început eu, tot ce ştiam despre vocea mea era ce îmi spuneau inginerii de sunet.”

Paul Grigoriu s-a născut la 6 martie 1945 la Bacău. Absolvent al Facultăţii de Limbi romanice, clasice şi orientale – Universitatea Bucureşti (secţia franceză-spaniolă). Din 1969 lucrează la Radiodifuziunea Română, redacţia emisiunilor pentru străinătate (REPS), secţia franceză. După 1990, realizator al emisiunii “Matinal” de la Radio România Actualităţi.

Redactor-şef al Programului III (Radio România Tineret) şi – din 1992 – director general adjunct al Radiodifuziunii Române. Între octombrie 1994 – septembrie 1995 este director general interimar al Societăţii Române de Radiodifuziune. Director general adjunct (şef al canalelor naţionale) până în anul 2002, când demisionează din funcţie.

Cariera jurnalistică a lui Paul Grigoriu este marcată de prestaţiile estivale de la Radio Vacanţa – până în 1989 – şi de radioprograme precum “Noapte albastră”. Succesul de public – nemaiîntâlnit până la el – i l-a adus populara emisiune “Matinal”, al cărei iniţiator a fost după 1990.

Personalitate de prim-plan a Radiodifuziunii Române (pentru mulţi chiar o emblemă vie a acesteia), Paul Grigoriu a marcat prin prestaţia sa inspirată secţiunea postdecembristă a istoriei radioului românesc. Este autorul mai multor volume de proză şi reportaj literar. Debutul său cu Anatomia unei străzi (Casa editorială Odeon, colecţia „Inedit“ – Bucureşti, 1992) propune cititorilor o „galerie de chipuri“, de pe strada Armenească a Bacăului, acolo unde, la numărul 40, viitorul megarealizator radio şi-a petrecut, blând şi anonim, copilăria. (Scripta manent. Ghid biobibliografic al scriitorilor din Radio 1928-2004 de Titus Vîjeu – Buc., Editura Casa Radio, 2004)

Dumnezeu sa-l odihneacă.