Radio România de peste 91 de ani este Vocea Umană a unei națiuni care și-a păstrat identitatea scriind împreună istoria unui neam născut în limba și literatura română.

Una dintre Vocile distincte ale Radio România a fost şi Paul Grigoriu, legenda radioului românesc- despre care mărturisea „Dulcele prizonierat sau cum am ajuns „dependent de Radio“…– a plecat în „eterul veşniciei” acum 5 ani, pe 2 aprilie 2015… la puțin timp dupã ce a împlinit 70 de ani.

 Mai mult de patru decenii, viața sa a fost Radioul. Prin întreaga sa cariera profesionalã a contribuit la consolidarea prestigiului radioului public în conștiința naționalã.

Paul Grigoriu alături de Catinca Ralea, Ion Vova şi alte personalităţi ale Radidifuziunii Române, reprezintă Stâlpii Societăţii ce au ţinut această instituţie demnă în sufletul poporului român, peste 91 de ani, transformând-o într-un reper naţional.

Virtuţile sale umane şi profesionale s-au călit şi clădit pe o muncă şi o determinare ce au scris file din istoria unui simbol: Radio România!

Născut la 6 martie 1945 la Bacău, Paul Grigoriu este absolvent al Facultății de limbi romanice, clasice și orientale – Universitatea București (secția franceză-spaniolă),

Și-a început cariera în anul 1969 în redacția emisiunilor pentru strãinãtate (REPS), secția francezã, începând să scrie istorie  la Radiodifuziunea Română.

După 1990 a devenit realizator al emisiunii „Matinal” de la Radio România Actualități.

A fost redactor-șef al Programului III (Radio România Tineret) și – din 1992 – director general adjunct al Radiodifuziunii Române. Între octombrie 1994 – septembrie 1995 a fost director general interimar al Societății Române de Radiodifuziune. Director general adjunct (șef al canalelor naționale) până în anul 2002, când demisionează din funcție. A fost realizator de emisiuni, profesionist de excepție și moderator al cotidianului program „Sfertul academic”.

Cariera jurnalistică a lui Paul Grigoriu este marcată de prestațiile estivale de la Radio Vacanța – până în 1989 – și de radioprograme precum „Noapte albastră” sau „k-drane”. Succesul de public – nemaiîntâlnit până la el (şi nici după) – i l-a adus populara emisiune „Matinal”, al cărei inițiator a fost după 1990.

Radiogenia și talentul său publicistic au făcut din această emisiune vârful de lance al audienței Radioului național, într-un moment în care concurența cu posturile comerciale se acutiza din ce în ce mai mult.

Personalitate de prim-plan a Radiodifuziunii Române, pentru mulți chiar o emblemă vie a acesteia, „Domnul Radio” a marcat prin prestația sa inspirată secțiunea postdecembristă a istoriei radioului românesc.

La toate acestea s-a adãugat o modestie exemplarã. A primit din partea Președinției României douã importante distincții: Ordinul Meritul Cultural și Ordinul Serviciului Credincios.

 A ştiut să-şi gestioneze gloria, a ştiut să primească atât aprecierile criticilor, dar  și admiraţia cititorilor şi ascultătorilor sãi, a fost iubit de ei. A fost prețuit de prietenii săi. Nimic nu a schimbat nici felul sãu de a fi, nici modul în care se raporta la cei din jurul sãu. A rămas întotdeauna, indiferent de situațiile în care l-a purtat viața, un Mare Om.

În arhiva radioului, Vocea sa va rămâne pentru totdeauna un reper de acuratețe, de rostire radiofonicã, iar emisiunile păstrate în arhivã și în sufletele noastre vor rãmâne Modele de jurnalism pentru toți aceia care vor face aceastã meserie.

Erudit, s-a afirmat şi printr-o   activitate literară intensă, debutând cu poezie în 1967, în revista Amfiteatru. Prima sa carte apărută a fost « Anatomia unei străzi » (1992), urmată de « Vară franceză » – « Un romantic la Paris »(1998), « Moștenirea tinichigiului » (2000), » Radio.grafii. » 1969-1989 (2000), « Canguri la toate »- « Comando la antipozi » (2001), « Dincolo de marele zid » (2008), « Doi pentru o copilarie » (2015), « Cutele si cutrele istoriei » (2015). În anul 2013, Paul Grigoriu a lansat şi volumul « G de la Gugiumeni. Falsă monografie », la Editura Casa Radio.

Regretatul Paul Grigoriu spunea despre vocaţia sa: „şi am făcut-o cu pasiune. Am făcut această meserie de-am înnebunit (…) Cred că au trecut patru sau cinci ani până când am simţit că-mi găsisem drumul. Pentru mine, Radioul a însemnat muncă, foarte multă, şi mare dragoste de clădirea aceea din Strada General Berthelot şi de tot ceea ce se petrecea înăuntru. Deşi am avut propuneri foarte avantajoase, nu am regretat nici o secundă că nu am părăsit Radio România, am simţit că-i sunt dator radioului public cu toată devenirea mea »

Radio România, de peste 91 de ani, este Vocea Umană a unei națiuni care și-a păstrat identitatea!

O Voce care a personalizat ADN-ul istoriei sale a fost şi regretatul Paul Grigoriu.

Anca Bica Bălălău

Sursa: wikipedia