“Eu nu scriu poezii, scriu doar gânduri… Și pe unul o să vi-l spun, pentru că seamănă cu mine: „Îi lipsea o singură pană dintr-o aripă, ca să fie o pasăre întreagă. Iar noi, superesteții, i-am mai smuls una din cealaltă aripă, pentru simetrie.” Probabil că eu sunt simetrică acum…” mărturisea regretata Carmen Galin într-o emisiune la TVR… și, da, de astăzi este simetrică, are și cealaltă aripă și a îmbrățișat zborul spre Veșnicie!

 Carmen Galin s-a născut pe 14 Martie 1946  și ar fi împlinit 74 de ani, dar a ales să plece… a fugit dintr-o singurătate a unei lumi care mai înțelege prin Teatru doar răstălmăcirea propriei mediocrități urcate pe un piedestal al autosuficienței… și care-i problema? Avem teatre de război, teatre politice, teatre de stradă, doar „arta teatrului” am închis-o în ghilimelele unei uitări ce aparent nu își merită osteneala de a  mai face terapie prin cultură…

Carmen Galin a fost  cunoscută până în anii ‘ 90 pentru  talentul ei  specific, aparte, o interpretă de teatru si film deosebită.

A crescut cu Mentori, a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică în anul 1967,  ca șef de promoție, fiind studenta profesorilor Sanda Manu, Ion Cojar,  Dinu Negreanu, asist. Vasile Moldovan, alături de Irina Mazanitis (actrita la Teatrul „Odeon”), Ilie Gheorghe (actor consacrat la Nationalul din Craiova, remarcat mai ales în spectacolele lui Silviu Purcărete), Sybilla Oarcea, Eusebiu Ștefănescu, Mitică Popescu, Cristina Stamate etc.

Carmen Galin a fost căsătorită cu celebrul regizor Dan Pița, de care avea însă să divorțeze.

De la „Diminețile unui Băiat cuminte” /1966, la ” Ilustrate cu Flori de Cîmp” /1974, „Pruncul, Petrolul și Ardelenii „/1981, ” Mere roșii” la „Fram” /1983 și „Campioana „/1990, în toate fimele a fost admirată pentru ingeniozitatea interpretării sale.

Retrasă încă din 1995 din activitate, de pe scena „Teatrului Național” din București, Carmen Galin și-a dedicat garoafa roșie primită alături de diploma de rigoare, mentorului ei, regretatul Dinu Negreanu spunând: „Știu de la dânsul că trebuie să spui cuvintele la urmă, nu teatral, ci cu adevăr. Dintr-o perdea de gânduri recompui textul și te recompui și pe tine”.

Cu farmecul ei aparte, Carmen Galin s-a remarcat pe marele ecran în peste 30 de filme, dar și-a pus amprenta și în rolurile de pe scenele Teatrului Național din București, Teatrului Național din Cluj și Teatrului Mic.

 A fost distinsă cu Premiul de Excelență la cea de-a 15-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania,Premiul pentru interpretare feminină al Asociației Cineaștilor din România (ACIN) pentru rolurile din filmele Saltimbancii și Ana și hoțul

Președintele României i-a conferit actriței la 7 februarie 2004 Ordinul Meritul Cultural  în grad de Ofițer, Categoria D – „Arta Spectacolului”, „în semn de apreciere a întregii activități și pentru dăruirea și talentul interpretativ pus în slujba artei scenice și a spectacolului”.

De atunci, actrița Carmen Galin s-a retras total din viața publică,  fără a lăsa să se știe amănunte despre viața privată,  cu  o sensibilitate și autencitate proprie rolurilor interpretate, s-a dedicat din umbră, numai acțiunilor umanitare.

“Am avut momente ceva mai grele în viață și lungi perioade în care n-am râs. Eu sunt un om care râde numai când simte. Și când am râs, am simțit că amețesc. Noi, oamenii, suntem, totuși, niște animale mai protocolare și, când ne lipsește protocolul, nu prea știm ce să facem cu noi”, mărturisea cu modestie și durere…

 Astăzi, cei care nu au uitat-o, cei care iubesc arta teatrului, pun o lacrimă peste garoafa aceea roșie și recompun un protocol al tristeții fiindcă ne despărțim pentru totdeauna de încă un artist , Carmen Galin!

Drum lin printre Îngeri!

Anca Bica Bălălău

Sursa:wikipedia