IICCMER a descoperit mai multe morminte în Caransebeş; se presupune că ar aparţine unor oameni executaţi de Securitate

119

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) anunţă că a descoperit, în urma unei campanii de investigaţii arheologice în municipiul Caransebeş, mai multe morminte despre care se presupune că ar aparţine unor opozanţi anticomunişti ucişi în timpul anchetelor Securităţii sau executaţi prin împuşcare.

Potrivit unui comunicat al IICCMER, în perioada 15-18 octombrie s-a desfăşurat a doua campanie de investigaţii arheologice în municipiul Caransebeş din judeţul Caraş-Severin. Acţiunea a continuat cercetările începute în cursul lunii iunie din acest an în curtea Cercului Militar din oraş, unde au fost descoperite mai multe morminte, care ar putea aparţine unor opozanţi anticomunişti. În urma unei petiţii primite în 2017, IICCMER a fost informat că, în primăvara anului 1977, cu ocazia efectuării unor săpături pentru fundaţia unui bloc ce urma să se ridice în curtea Casei Armatei din Caransebeş, astăzi Cercul Militar, au fost descoperite câteva morminte de înhumaţie care, pe baza inventarului funerar şi a situaţiei de contexţ se puteau data în perioada de la mijlocul secolului trecut. Cazul fiind atunci muşamalizaţ nu se cunoaşte care a fost soarta osemintelor dezvelite.

Clădirea care adăposteşte Cercul Militar, aflată pe strada Nicolae Bălcescu la nr. 5, a fost construită în anul 1885 ca liceu pentru fete, funcţionând cu această destinaţie până în anul 1944 când a fost trecută în administrarea Armatei. Imobilul a servit timp de câţiva ani ca sediu pentru Comandamentul Unic Teritorial Timiş, o structură militarizată a Securităţii comuniste, înfiinţată în ianuarie 1949, care a coordonat acţiunile represive îndreptate împotriva grupărilor de partizani anticomunişti din zona Banatului. În apropiere, într-o clădire situată pe strada Horia, până prin anul 1959, s-a aflat şi sediul Securităţii din Caransebeş, iar în vecinătate se află şi fosta clădire a penitenciarului, astăzi cu destinaţie de unitate şcolară.

Prin sediul Securităţii şi prin penitenciarul din Caransebeş au trecut foarte mulţi partizani anticomunişti şi sprijinitori ai acestora din grupările şi organizaţiile de rezistenţă bănăţene, care, după ce au fost capturaţi şi reţinuţi, au fost aduşi şi anchetaţi aici, unii fiind dispăruţi fără urmă până în zilele noastre. Se cunoaşte că în unitatea carcerală au avut loc mai multe execuţii prin împuşcare a unor persoane condamnate la moarte prin sentinţe judecătoreşti. După unele mărturii, câteva execuţii au fost făcute chiar în curtea Cercului Militar, existând suspiciunea că trupurile victimelor ar fi fost îngropate undeva în zonă‘, declară IICCMER.

Pentru verificarea informaţiilor sesizate, în curtea Cercului Militar s-a organizat o primă intervenţie arheologică care s-a desfăşurat în cursul lunii iunie din acest an, săpăturile fiind efectuate în apropierea unui bloc cu destinaţie de cămin pentru cadrele militare din garnizoana oraşului, sub care, în anul 1977, au fost descoperite osemintele umane. Conform IICCMER, cercetările s-au concentrat pe laturile de nord şi de est ale clădirii, în spaţiile neocupate de suprafeţe betonate sau de alte amenajări. S-a acţionat cu mijloace manuale şi mecanizate, fiind practicate patru unităţi de săpătură sau secţiuni arheologice, suprafaţa însumată a acestora fiind de 38,54 mp. Într-o secţiune executată în partea răsăriteană a blocului, spre fostul penitenciar a cărui incintă se învecinează cu curtea Cercului Militar, s-au descoperit două schelete umane dispuse pe direcţia est-vesţ unul având membrele inferioare orientate spre răsăriţ iar celălalt spre apus. Cele două schelete, înhumate la o adâncime apropiată, au fost deranjate parţial de o groapă contemporană în care se aflau resturi de materiale de construcţie folosite la ridicarea blocului. Defuncţii au fost îngropaţi fără sicriu şi nu au avut obiecte de inventar funerar sau resturi de vestimentaţie.

Avându-se în vedere descoperirea acestor morminte într-o zonă centrală a oraşului unde nu se cunoaşte ca în trecut să fi existat vreun cimitir organizaţ s-a hotărât continuarea investigaţiilor arheologice prin organizarea unei noi campanii de săpături, care s-a desfăşurat în perioada 15-18 octombrie.

S-a practicat o singură unitate de săpătură cu dimensiunile de 10,50 x 2,50 metri, plasată în partea răsăriteană a blocului, dispusă cu laturile mai lungi pe direcţia nord-sud şi paralelă cu secţiunea unde în vară s-au găsit cele două schelete, între cele două secţiuni fiind păstrat un martor de pământ. Suprafaţa mare ce trebuia excavată şi consistenţa dură a solului a făcut ca săpătura să fie realizată parţial cu un utilaj mecanizat. În cadrul de secţiune cercetat au fost descoperite şi dezvelite alte 11 morminte, numărul total al mormintelor identificate în cele două campanii de săpături fiind de 13.

Defuncţii au fost înhumaţi la adâncimi diferite, care au variat între – 1,23 şi – 1,77 metri. Din cele 11 morminte descoperite, doar două au fost surprinse integral în cadrul cercetat (M.6, M.7), restul scheletelor intrând mai mult sau mai puţin în profilul de est al secţiunii, acestea urmând să fie dezvelite şi recuperate integral într-o campanie viitoare. Înhumările au fost făcute în gropi individuale în cazul a cinci morminte (M.3, M.6, M.7, M.8, M.9), precum şi în două gropi comune, una conţinând scheletele a două persoane (M.4-M.5) şi una a patru persoane (M.10-M.13). Deşi nu s-au descoperit urme de lemn putrezit provenit explicit de la sicrie, prezenţa unor cuie confecţionate manual la câteva morminte, presupune că în aceste cazuri înhumările defuncţilor s-au făcut în sicriu. Gropile mormintelor aveau o dispunere pe două direcţii principale, nord-sud şi est-vesţ însă orientarea scheletelor în groapă era diferită de la caz la caz, acestea fiind aşezate cu capul într-o parte sau în alta a celor două direcţii. La nici un mormânt nu s-au găsit resturi de vestimentaţie sau de încălţăminte‘, spune IICCMER.

Potrivit institutului, la două morminte s-au descoperit obiecte de inventar funerar cu caracter religios care aparţin mediului catolic. Astfel, de la M.6 s-a recuperat un crucifix din bronz reprezentându-l pe Isus răstignit pe cruce şi un mic medalion de pelerinaj confecţionat din arginţ un medalion similar, dar cu alte reprezentări grafice fiind descoperit şi la M.7.

Fiind nişte obiecte religioase de largă utilitate, pe baza analogiilor nu pot fi stabilite cronologii exacte de datare, astfel de piese fiind produse şi răspândite pe spaţii largi în Europa într-o perioadă de timp care ajunge până în epoca contemporană. În ceea ce priveşte cele două gropi comune identificate, având în vedere poziţiile in situ ale scheletelor, rezultă că trupurile defuncţilor au fost aruncate în groapă la momentul înhumării. Prezenţa unor oseminte răvăşite în unele gropi de înmormântare, care provin de la morminte mai vechi ce au fost deranjate parţial sau integral, indică o succesiune de înhumări care s-au derulat într-un interval de timp ceva mai îndelungat. Acest lucru presupune că în acest spaţiu funerar, necunoscut de nimeni şi nicăieri menţionat în documentele istorice sau în literatura de specialitate, s-au făcut înhumări încă înainte de perioada comunistă, iar ca ipoteză de lucru se poate avansa teoria că cel puţin o parte din aceste morminte s-ar afla în legătură cu trecutul penitenciarului aflat în vecinătate. Imobilul fostului penitenciar a fost construit între anii 1911-1913, anterior în oraş existând o unitate de detenţie cu capacitate redusă, amenajată în subsolul clădirii Tribunalului, acest edificiu fiind ridicat la începutul secolului al XIX-lea‘, precizează IICCMER.

IICCMER arată că, în stadiul actual al cercetărilor, nu are deocamdată indicii certe care să demonstreze că unele din mormintele descoperite aparţin unor oameni executaţi prin împuşcare sau ucişi prin alte metode de Securitate, însă împrejurările, mărturiile şi unele documente din fondul arhivistic al fostei Securităţi susţin această posibilitate. Toate osemintele descoperite au fost recuperate şi predate către Institutul de Medicină Legală din Timişoara, urmând să fie introduse în circuitul oficial al analizelor de specialitate. Rezultatele medicale vor oferi anumite răspunsuri la unele din incertitudinile care acum planează asupra acestui caz.

În baza petiţiei primite la institut şi înainte de prima intervenţie arheologică în teren, IICCMER a depus o sesizare la Parchetul Militar Teritorial Timişoara, care a deschis pe acest caz un dosar de cercetare penală. Complexitatea deosebită pe care o prezintă cazul precum şi posibilele sale legături cu anumite fapte din trecutul recenţ reclamă continuarea cercetărilor arheologice în spaţiile unde astăzi se mai poate interveni prin săpătură.

Cercetările au fost efectuate de o echipă de arheologi de la IICCMER şi muzeele de istorie din Aiud, Alba Iulia şi Turda, alcătuită din Gheorghe Petrov (organizatorul şi responsabilul acţiunii), Marius Oprea, Paul Scrobotă, Gabriel Rustoiu şi Horaţiu Groza. Acţiunea a fost sprijinită de Muzeul Judeţean de Etnografie şi al Regimentului de Graniţă Caransebeş şi s-a desfăşurat în colaborare cu Televiziunea Română.

sursa Agerpres