Marele singuratic al teatrului și filmului românesc, Ovidiu Iuliu Moldovan s-a născut pe data de 1 ianuarie 1942 , în satul Vișinelu , comuna Sărmașu , pe atunci județul Cluj, acum județul Mureș, acum 77 de ani.
La vârsta de doar 66 de ani, a plecat spre Veșnicie pe 12 martie 2008 , din cauza unui stop cardio-respirator .
A rămas în memoria românilor rolurile sale din filme , spectacole de teatru sau teatru radiofonic și de televiziune .
Destinul său a fost puternic marcat de drama tatălui care a fost luat prizonier în razboi și ucis de luptătorii lui Miklos Horthy .
Din respect și iubire pentru memoria părintelui său și-a luat prenumele „Iuliu”.
Familia sa visa ca el să devină medic, însă, în ultimul an de liceu are loc o întâlnire care îi hotărăşte destinul. A văzut spectacolul”Domnişoara Nastasia” de 20 de ori. Atunci a hotărât să fie actor.
Ovidiu Iuliu Moldovan absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București, promoția 1964 , la clasa profesorilor Marțian Pop și Octavian Cotescu.
A debutat în teatru în anul 1965 , cu rolul lui Mio , din piesa „Pogoară iarna” de Maxwell Anderson , pe scena Teatrului Național din Timișoara. Acesteia i-au urmat roluri de neuitat ca Ion (John-ny) Brad , Andrei (din „Întâlnirea”(1982)-r.Sergiu Nicolaescu) sau Horea .
„În anii de început ai profesiei, la Timişoara, am avut prilejul să lucrez cu Marietta Sadova, care era un mare pedagog de teatru. Printre minunatele lucruri pe care mi le-a spus atunci, pe care mi le-am însuşit şi la care mă mai gândesc, reţin ideea că fiecare actor aduce pe scenă nici mai mult nici mai puţin decât limitele propriului lui univers”, mărturisea regretatul actor.
Înainte de Institutul de Teatru, a făcut doi ani de Filosofie. A avut o inteligenţă nativă dublată de un studiu meticulos şi de o muncă istovitoare. A sacrificat scenei şi filmului toată viaţa personală. Actor cu o nobleţe aparte, era foarte perfecţionist, spun colegii de scenă. Îşi pregătea cu o extraordinară meticulozitate toate rolurile, voind să scoată în evidenţă fiecare faţetă a personajului.
Bărbat frumos, talentat, sensibil și totuși nu a fost căsătorit niciodată. Până la sfârșitul vieții, a trăit ca singuratic și trist.
Dealtfel, viața sa a fost marcată și de moartea mamei sale, survenită în 1995.
După această nouă încercare a vieții, marele artist s-a închis în el și s-a retras din viața publică, refuzând să mai joace roluri în filme, jucând doar în spectacole de teatru și recitaluri de poezie. Era atât de introvertit încât nici măcar fratele său vitreg-după mamă , Mircea Moldovan , nu a știut cât de grav bolnav era, știind doar ca suferă de diabet.
Actorul era foarte interesat de tot ce se întâmpla în satul natal , vorbeau despre casa părintească, despre oamenii din satul Vişinelu, dar niciodată de teatru. Chiar avea un proiect să amenajeze casa părintească, dar nu a mai apucat.
Ovidiu Iuliu Moldovan,înainte de orice altceva, era foarte mândru că s-a născut în Ardeal și și-a păstrat accentul până în ultima zi a vieții. Fratele sau Mircea Moldovan mărturisea:
„Era o aniversare când mergeam la el, în București. Avea un cerc de prieteni, printre care erau Dinică, Dan Pița, Caramitru… Îi suna și le zicea: O vinit frățioru’ meu din Cluj cu palincă şi slănină. Haideți repede!” . Și ei veneau și petreceau.
„Lui Ovidiu Iuliu Moldovan îi plăcea la nebunie să urce pe scenă în spectacolele de teatru și de poezie. Era ahtiat după Eminescu. Pelicula n-a iubit-o atât de mult !”, mai mărturisea, deasemenea, fratele marelui artist.
Ovidiu Iuliu Moldovan a fost o voce, un artist deplin, dar în ciuda sobrietății sale, a fost un om extrem de sensibil, colegii de la Teatrul Național amintindu-şi că la cutremurul din 1977, împreună cu Ion Caramitru, l-a căutat timp de o săptămână pe Toma Caragiu sub dărâmături. Apoi, luni în şir, a ţinut acasă o candelă aprinsă lângă o poză a lui Tomiță.
„Tandreţea este o condiţie sine qua non în meseria noastră, pentru că actul artistic este un gest de predare şi de maximă intimitate. Sufletul nu poate fi expus în orice condiţii, iar arma noastră principală este tocmai sufletul… „, spunea Ovidiu Iuliu Moldovan.
Artistul a jucat, de-a lungul vieții, în peste 40 de filme.Pentru întreaga activitate , regretatul actor, a fost distins cu Premiul Uniter în anul 2004 , iar fostul președinte al României i-a oferit post-mortem Ordinul „Steaua Romaniei” , în grad de cavaler , pe 15 martie 2008 .
Ultima apariţie pe scenă a lui Ovidiu Iuliu Moldovan a fost alături de prietenii săi apropiaţi, actorii Valeria Seciu şi Ion Caramitru, pe 15 ianuarie 2008, de ziua lui Mihai Eminescu. Era un recital extraordinar de poezie, pe scena Tetrului Național București.
Actorul a murit două luni mai tâziu, pe 12 martie 2008.
A fost înmormântat pe Aleea Actorilor , din Cimitirul Bellu.
Anca Bica Bălălău
