Se spune că muzica o purtăm în suflet mult timp după ce nu o mai auzim… astăzi pentru multe generații de români au crescut și s-au bucurat de muzica grupului Song și de regretatul artist Ioan Luchian Mihalea, fondatorul și conducătorul grupului vocal Song, dar și al corului de copii Minisong, din care au făcut parte și Alina Sorescu, Dana Rogoz, Gianina Corondan.
Dacă soarta sa nu s-ar fi încheiat în mod tragic pe 29 noiembrie 1993,Ioan Luchian Mihalea ar fi împlinit pe 15 decembrie 67 de ani.

Povestea sa artistică se năștea la începutul anilor ’70, când un grup de studenţi de la limbi germanice au luat hotărârea de a cânta muzică americană. Dar tinerii şi-au dat seama că nu pot face mai nimic singuri, aşa că au apelat la ajutorul lui Voicu Enăchescu, care dirija corul Universităţii Bucureşti. Atunci au cunoscut mai mulţi studenţi la Conservator. Unul dintre ei era un tânăr energic, vesel, plin de şarm. Numele lui era Ioan Luchian Mihalea, dar toţi îi spuneau Oanţă.
Atunci se puneau bazele a ceea ce a devenit un adevărat fenomen – grupul Song.

Artist complex – compozitor, dirijor, prezentator de emisiuni de televiziune, Ioan Luchian Mihalea a rămas fără părinţi şi a fost crescut de o mamă adoptivă pentru care avea un respect deosebit. Oanţă a luat ambele nume de familie, şi pe cel al părinţilor, şi pe cel al mamei adoptive.
Pe cea care i-a devenit soţie, Adina, a cunoscut-o în 1977, când aceasta a venit în Song. Abia după mulţi ani cei doi au hotărât să se căsătorească, în 1990, după ce s-a născut fiul lor Ionuţ. S-au căsătorit discret, la Piteşti, doar ei, fără martori. În ziua în care a devenit tătic, plângea de fericire, a venit ca o furtună la spital, îşi amintea, într-un interviu, Adina Mihalea. Ea spunea că Ionuţ „e leit taică-său, atâta doar că nu e atras de muzică, ci de computere”. Băiatul a rămas cu amintirile despre tatăl lui, amintiri descoperite în povestirile mamei sau ale prietenilor lui Oanţă, conturând astfel personalitatea celui care i-a fost tată.

Extraordinar de energic, plin de viaţă, Ioan Luchian Mihalea voia să facă foarte multe într-un timp foarte scurt, dar reuşea să găsească vreme pentru a face şi ceea ce îi plăcea – să conducă până se încingea motorul maşinii şi să se uite la televizor. Lua cu el peste tot un mic televizor portabil.
Cariera lui s-a legat, incontestabil, de activitatea grupului Song. „Song-ul este singura mea dragoste, ratând astfel multe alte ‘amoruri’.

De aici capacitatea de a realiza nişte lucruri care mi se potrivesc, aşa cum şi eu mă potrivesc lor. Şi încă ceva, mă întreb în fiecare seară dacă am făcut bine ceea ce am făcut”, mărturisea Oanţă într-un interviu. Spunea că a creat grupul Song „dintr-o nebunie”, el fiind, de fapt, instrumentist. Dar adăuga că n-ar putea face niciodată altceva şi că îi iubeşte prea mult membrii grupului, nu poate fi foarte obiectiv.
Oanţă nu suporta nedreptatea. Se străduia să dăruiască celor din jurul său bucurie. Ştia să laude, să încurajeze, dar ştia şi să certe.
„N-aţi fi nimic fără mine… Dar nici eu n-aş fi nimic fără voi!”, le spunea Oanţă celor din Song.

A câştigat admiraţia publicului de toate vârstele, incluzând în repertoriul Song piese clasice sau moderne. Ţinea în mână atât tinerii din Song, al căror număr ajunsese la 100, cât şi copiii din Minisong. Uneori se enerva la repetiţii, dar în final reuşea să scoată ce era mai bun în ei. Poate din acest motiv toţi îl iubeau, dar îl respectau în egală măsură.
Întrebat odată care sunt primele trei calităţi ale Song-ului, a răspuns: „frumuseţea – mai ales cea spirituală, la care ţinem foarte mult -, spiritul de echipă, capacitatea de mobilizare – fiind imposibil, altfel, să se realizeze 5-7 întâlniri pe săptămână”. Care erau în opinia sa defectele Song-ului?
”Nepunctualitatea şi necunoaşterea lungimii plapumii”.
Oanţă spunea mereu că „importante nu sunt statisticile, important e ceea ce spune formaţia, câţi oameni fug spre sala în care se cântă”.
Nu o dată el şi-a exprimat dorinţa de a se face „un concurs coral studenţesc care să însemne sărbătoare”. Avea mereu grijă de imaginea tinerilor din Song şi a copiilor din Minisong. Reuşea să convingă directori de fabrici de încălţăminte, de confecţii să facă anumite costume, cât mai originale, pentru copiii Minisong-ului sau rochii pentru fetele din Song şi cămăşi asortate pentru băieţii din grup.

Cunoscuta actriță și profesor universitar, Tania Filip, unul dintre membri gruăului Song, ne-a mărturisit:

„Dacă e să vorbim de grupul Song, îmi e dor de cum ne făcea să trăim și să vibrăm. Grupul Song a fost o stare de spirit, în niște vremuri atât de terne și tensionate… Noi eram liberi, ceea ce era aproape de neconceput în acei ani… Dacă e să vorbim de muzică, ea a însemnat pentru mine mult mai mult decât grupul Song: cei 13 ani de pian, câțiva ani de compoziție, pasiune pentru Ceaikovski, Brahms, Chopin, Bach, Mozart, Rahmaninov… Multe, multe ore de audiții în concerte sau înregistrări… Și mai recent, opera! Verdi, Pucinni, Wagner…
Grupul SONG, ne-a făcut tinereţea frumoasă, sigur că tinereţea este frumoasă în orice etapă istorică şi mai ales la vârsta asta dacă stai să dai timpul înapoi, mi se poate totul minunat. Poate la vremea respectivă nu era…era greu, numai că grupul SONG era un fenomen şi un mod de a trăi extrem de liber, culmea în anii respectivi, liber, onest, aveam libertatea de a exprima ceea ce gândim prin cântec, mişcări, prin felul de a ne îmbrăca, prin îndrăzneala de a purta cruciuliţe la gât şi prin îndrăzneala de a cânta colinde în trolebuze în Braşov, clar a fost un mod de a trăi liber”.

În paralel cu cele două grupuri, a înfiinţat şi Cvintetul Luchian, cu care a participat în numeroase emisiuni de divertisment pentru televiziune.
În primăvara anului 1989 a pus bazele unui nou grup, numit „Bazar”, un fel de ”frate mai mic” al celor două deja existente, format în exclusivitate de elevi ai Şcolii Populare de Artă din Capitală. Cu acest grup a participat în diverse spectacole la Teatrul de Revistă „Constantin Tănase”, Casa Studenţilor „Grigore Preoteasa” sau Sala Radio din Bucureşti. Grupul a existat un singur an.
A participat, împreună cu grupul Song, în anul 1990, la înregistrarea operei rock „Lanţurile” a trupei Krypton, urmată de un spectacol grandios care a avut loc în Bucureşti, la 1 Decembrie 1990, în Piaţa Revoluţiei.

”Colaborarea cu Oanţă a fost ceva fabulos, şi-a demonstrat talentul de interpret, de dirijor şi de coordonator al unui grup atât de mare cum era Song-ul, m-au impresionat soluţiile pe care le-a găsit pentru a obţine ceea ce ne trebuia în acel show, a fost ceva revoluţionar. Pentru mine rămâne o mare voce, un mare talent şi m-a onorat respectul pe care mi l-a arătat acest mare artist”, îşi aminteşte solistul trupei Krypton, Gabi ”Guriţă” Nicolau.

Prietenii din lumea artistică, mai ales cei care locuiau în acelaşi cartier cu el, în Drumul Taberei, erau obişnuiţi ca de sărbători să fie colindaţi de grupul Song. Oricât ar fi fost de mulţi colindătorii, mereu gazdele găseau destule mere şi cozonac să ofere tuturor.
”Îmi amintesc că îşi făcuse obiceiul să-şi adune trupa în Ajun de Crăciun şi noaptea târziu să treacă pe la casele celor dragi să colinde. Într-o asemenea noapte târzie, când tocmai ne-am pregătit să ne culcăm, am auzit la geam un cor de ‘îngeri’. Erau copiii lui Mihalea. Nu am să uit niciodată noaptea aceea”, mărturisea, în 1993, regretata actriţa Stela Popescu.

A fost, dincolo de compozitor şi dirijor, un interpret talentat, prezentator de emisiuni pentru copii – ”TipTop, MiniTop” – şi a jucat, în roluri episodice, în filme precum ”Iancu Jianu”, ”Mult mai de preţ e iubirea”.
Viaţa pentru Ioan Luchian Mihalea şi-a încheiat cursul în urmă cu 25 de ani, pe 29 noiembrie 1993, când artistul avea doar 42 de ani. Moştenirea muzicală pe care a lăsat-o sunt cele două proiecte realizate – Song şi Minisong – şi zecile de spectacole şi apariţii TV. Din 1993, membrii Song-ului, din diverse generaţii, se întâlnesc la fiecare 15 decembrie, pentru a-şi aminti de mentorul lor, Oanţă.

Mihalea a fost înmormantat la cimitirul Bellu, iar pe crucea sa, sub nume şi data decesului, este scris cuvântul „UCIS”.

Pe placa funerară a fost inscripţionat şi un fragment din poezia „Doina”, a Anei Blandiana, versurile pe care Mihalea le-a cântat cu grupul SONG: „Soră floare, frate spine/ Faceţi-mă şi pe mine/Să nu simt, să nu mă doară/Să învăţ de la izvoară/Să tot cânt şi să tot curg/De din zori până-n amurg/De din zori până-n chindie/Din vecie în vecie…”.

Dumnezeu să-i ţină vie amintirea lui Ioan Luchian Mihalea!

Anca Bica Bălălău

Anca Bălălău
Radio Reşiţa mi-a dat şansa să spun povestea mai departe ascultătorilor care cred în nemurirea artelor, cel mai minunat adăpost pentru cei care și-au ascuns, fără să știe nimeni, copilăria în buzunar și care au pornit să-și continue jocul până la sfârșitul lor. Sunt fericită fiindcă fac parte cu sufletul şi pregătirea mea profesională (absolvent licență și master- Jurnalism cultural al U.N.A.T.C. "I.L.Caragiale" București) dintr-o echipă minunată.