„Există întotdeauna la începutul lui martie o exasperare, o nevoie de schimbare a anotimpului înainte de graniţele lui cosmice, o nevoie de hotar şi de luare de la capăt a lucrurilor, o dorinţă, acută şi aproape isterică, de primăvară”, mărturisește scriitoarea Ana Blandiana, pseudonimul Otiliei-Valeria Coman,care astăzi împlinește 78 de ani. Familia  si  prietenii îi  spun Doina. Pseudonimul literar a fost luat de la numele satului Blandiana în care s-a născut bunica materna a scriitoarei.

Este timișoreancă prin naștere,  25 martie 1942, într-o familie ce a luptat pentru România, Gheorghe Coman, tatăl poetei, era licențiat în drept și teologie, profesor la liceele Diaconovici-Loga si Mihai Viteazul din Timisoara. A participat în calitate de preot cu grad de maior la eliberarea Transilvaniei de nord, a Ungariei și Cehoslovaciei, iar dupa război a fost profesor la liceul Partenie Cosma din Oradea.

Deținut politic și condamnat pentru „uneltire împotriva statului”, moare la 49 de ani, într-un accident, la scurt timp după deschiderea închisorilor din anul 1964.

Încă din gimnaziu, Ana Blandiana a citit mult, dovedind o inteligență precoce și a participat la cenacluri literare. A primit premii școlare în urma participării la concursurile literare pentru elevi și debutează în revistele de copii.
În anul 1959 a debutat oficial în revista Tribuna din Cluj cu poezia Originalitate unde a semnat pentru prima oară Ana Blandiana.
În anul 1960, devine soția scriitorului Romulus Rusan, iar în 1964 începe să scrie la revista Contemporanul condusa de George Ivascu, unde a deținut ani de zile rubrici permanente. În același an publică și primul volum de versuri intitulat „Persoana întâia plural” și devine studentă a Faculății de Filologie a Universității din Cluj pe care o termină în 1967.

A scris și la revistele Viata Studențească și Amfiteatru. În anul anul 1969 a primit, pentru volumul de poezie „A treia taină”, Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor, premiu obtinut și în anul 2000 pentru volumul „Soarele de apoi”.
În viaţa mea, verbul a citi a fost mult mai important decât verbul a trăi, atât de important, încât – folosind un foarte mic artificiu poetic – mărturisesc că n-aş putea să mă imaginez trăind fără a citi, dar nu mi-ar fi deloc greu să mă închipui citind şi după moarte, afirmă Ana Blandiana în Autoportret cu palimpsest

Ana Blandiana este autoarea a multor volume apreciate de poezie, dar și a două volume de nuvele fantastice: Cele patru anotimpuri, 1977 și Proiecte de trecut, 1982, a unui roman Sertarul cu aplauze, a șapte volume de eseuri și douăsprezece volume de versuri, publicate în limba română și traduse în 23 de limbi străine.

Scriitoarea este fondatorul și președintele Academiei Civice, care realizeaza sub egida Consiliului Europei Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței de la Sighet, membră a Academiei europene de poezie și Academiei Mondiale de Poezie, fiind distinsă cu numeroase premii naționale și internaționale.Este una din personalitățile apreciate de Academiei de Poezie „Stephane Mallarme”.

Poezia nu trebuie să strălucească, trebuie să lumineze.

De-a lungul anilor, poeta a întreprins — ca invitată a unor universități, academii, organizații culturale — mai multe călătorii de documentare și studiu în diverse țări europene și a participat la congrese și festivaluri de poezie. În afara volumelor menționate, i-au mai apărut grupaje de poeme în reviste și antologii din Anglia, S.U.A., Italia, Spania, Franța, Belgia, Germania, Austria, Olanda, Finlanda, Polonia, Ungaria, Bulgaria, Cehoslovacia, Brazilia, Cuba, Turcia, Siria, Grecia, China, Japonia, Israel, Albania.
În martie 2016 a primit Premiul „Poetul European al Libertății”, pentru volumul Patria mea A4, care a apărut în traducere poloneză în ianuarie 2016. Decernarea premiului a avut loc în cadrul ediției a 4-a din cadrul concursului cu același nume, organizat la Gdansk, în Polonia.

După Nichita Stănescu care, a fost laureat în anul 1982, Ana Blandiana este cel de-al doilea poet român  laureat al unui  important premiu de poezie internațional, „Cununa de aur“, acordat de festivalul „Serile de poezie de la Struga“, din Republica Macedonia.

„Toţi avem talent, dar talentul nu este decât un mijloc de tracţiune cu care unii transportă diamant, alţii cărbune, şi atât de mulţi materiale sintetice”, mărturisește Ana Blandiana

Astăzi, să îi dăm primăverii prețuirea pentru aniversata zilei într-un sincer: La Mulți Ani, Ana Blandiana!

Epilog: „Poezia nu trebuie să strălucească, trebuie să lumineze”.Ana Blandiana

Anca Bica Bălălău

Sursa-wikipedia

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.