Motto: „Pe cei care nu-i poţi face să cunoască adevărul, învaţă-i cel puţin să nu-l dispreţuiască.” Monseniorul Vladimir Ghika
Acum 159 de ani, pe 24 ianuarie 1859, a avut loc actul politic care stă la baza României moderne, prin Unirea Ţării Româneşti cu Moldova.
Dintre personalităţile acelor vremuri, care din punct de vedere istoric reprezintă generaţia care a înfăptuit marele Ideal al Unirii din 1859 şi care înfăptuise revoluţia de la 1848 având în frunte înflăcăraţi patrioţi, putem evoca pe: Mihail Kogălniceanu, Vasile Alecsandri, Costache Negri, Alexandru Ioan Cuza, Vasile Mălinescu, Constantin A. Rosetti, fraţii Ion şi Dim. Brătianu, Dimitrie Bolintineanu, Cezar Boliac, Nicolae Orăşanu.
Unirea Principatelor Române, cunoscută ca „Mica Unire”, „Marea Unire” fiind cea din anul 1918, a avut loc la jumătatea secolului al XIX-lea şi reprezintă unirea statelor: Moldova şi Ţara Românească.
„Unirea şi unimea naţională sunt bunuri mari, importante şi însufleţitoare, care nu cer mai mult decât voinţa tare de a fi şi a rămâne un singur popor.”
Unirea este strâns legată de personalitatea lui Alexandru Ioan Cuza şi de alegerea sa ca domnitor al ambelor Principate la 5 ianuarie 1859 în Moldova, respectiv 24 ianuarie 1859 în Ţara Românească. „Mica Unire” de la 1859 a fost primul pas important pe calea înfăptuirii statului naţional unitar român.
Prin propriile-i forţe, poporul român realizase Unirea şi întemeiase statul său naţional, astfel:
Pe 5 ianuarie 1859, Adunarea electivă de la Iaşi a ales ca domn al Moldovei pe candidatul Partidei naţionale, Alexandru Ioan Cuza. Apoi Adunarea electivă de la Bucuresti şi-a deschis lucrările pe 22 ianuarie 1859, sub presiunea a mii de oameni, mobilizaţi de tinerii unionişti, ce se adunaseră în faţa clădirii unde avea loc Adunarea. Această atmosferă incendiară a susţinut totodată pe reprezentanţii partidei naţionale care au convocat o şedinţă la hotelul „Concordia”, unde au hotărât să propună Adunării ca domn al Ţării Româneşti tot pe Alexandru Ioan Cuza, domnul Moldovei. În dimineaţa zilei de 24 ianuarie, reprezentanţii Partidei naţionale au propus convocarea unei şedinţe secrete pentru desemnarea candidatului, care a fost acceptat în unanimitate, deputaţii conservatori fiind nevoiţi să cedeze voinţei poporului. Trecându-se la vot, toate cele 64 de buletine purtau numele celui ales la 5 ianuarie în Moldova, realizând astfel una din cele mai viguroase file din istoria românilor, începutul istoric al statului naţional unitar.
„Oamenii de geniu sunt făcliile luminoase care se aprind în calea omenirii: fără ei ne-am pierde în întuneric. Unirea e singura stare politică ce putea să asigure viitorul nostru şi să ne permită a da ţării organizarea ce o aştepta de atât de mult timp”. Alexandru Ioan Cuza
„Unirea naţiunea a făcut-o” avea să declare Mihail Kogălniceanu în anul 1862. Ziua de 24 ianuarie se înscria pentru totdeauna în istoria patriei ca „Ziua renaşterii naţionale”, iar Kogălniceanu avea să afirme peste 18 ani, odată cu proclamarea independentei statale la 9 mai 1877: ”Suntem independenţi, suntem o naţiune de sine stătătoare”.
Punând bazele României moderne, Unirea din anul de graţie 1859 a însemnat o etapă esenţială pe drumul unităţii naţionale, a cărei întregire deplină avea să se înfăptuiască în anul 1918.
Dacă puterea se uneşte cu dreptatea, ce poate fi mai presus de această Unire?
Aflându-ne în anul de grație 2018 ne rămâne datoria de a cinsti cum se cuvine faptele de glorie ale înaintașilor noștri care nu au pregetat nici o clipă pentru a pune temelia României ca națiune între națiunile lumii, respectată și înfloritoare. Idealurile lor sunt porunci pentru noi toți, prin al căror sânge curge ADN-ul românesc, fiindcă limba română e distanţa dintre inimă şi umbra ei, care se numeşte suflet.
Epilog: „Unirea şi unimea naţională sunt bunuri mari, importante şi însufleţitoare, care nu cer mai mult decât voinţa tare de a fi şi a rămâne un singur popor.” Gheorghe Bariţiu
Anca Bica Bălălău
