Luni 19 aprilie, de la ora 22:00, regal de teatru radiofonic: „Fuga” de Mihail Bulgakov!

De la ora 22:00 vom asculta „Fuga” de Mihail Bulgakov , PARTEA a III-A.

Traducerea: Maria Dinescu. Adaptarea radiofonică şi regia artistică: Diana Mihailopol.

 În distribuţie: Marius Bodochi, Marius Stănescu, Şerban Pavlu, Rodica Mandache, Mihai Constantin, Gelu Niţu, Nicoleta Lefter, Dan A?tilean, Andrei Sabău, Florentina Ţilea, Gavril Pătru, Marian Lepădatu, Daniel Badale, Ionuţ Grama, Lucian Ionescu, Ionu? Vişan, Cezar Antal, Marcela Motoc, Ruxandra Maniu, Răzvan Popa, Daniel Tudorică, Maria Magdalena Pisaltu, Domnica Ţundrea, Patricia Prundea, George Rotaru, Răzvan Bratu, Vlad Ciubotaru, Gabriel Gheorghiu, Emanuel Varga.

Regia de montaj: Florin Bădic. Regia de studio: Milica Creiniceanu. Regia muzicală: Patricia Prundea. Regia tehnică: ing. Mirela Georgescu. Redactor şi coordonator de proiect: Domnica Ţundrea.

De la ora 23:00 vom asculta cea de-a IV-a parte a piesei  „Fuga” de Mihail Bulgakov.

 Traducerea: Maria Dinescu. Adaptarea radiofonică şi regia artistică: Diana Mihailopol.

 În distribuţie: Marius Bodochi, Marius Stănescu, Şerban Pavlu, Rodica Mandache, Mihai Constantin, Gelu Niţu, Nicoleta Lefter, Dan A?tilean, Andrei Sabău, Florentina Ţilea, Gavril Pătru, Marian Lepădatu, Daniel Badale, Ionuţ Grama, Lucian Ionescu, Ionuş  Vişan, Cezar Antal, Marcela Motoc, Ruxandra Maniu, Răzvan Popa, Daniel Tudorică, Maria Magdalena Pisaltu, Domnica Ţundrea, Patricia Prundea, George Rotaru, Răzvan Bratu, Vlad Ciubotaru, Gabriel Gheorghiu, Emanuel Varga.

Regia de montaj: Florin Bădic. Regia de studio: Milica Creiniceanu. Regia muzicală: Patricia Prundea. Regia tehnică: ing. Mirela Georgescu. Redactor şi coordonator de proiect: Domnica Ţundrea. Înregistrare din anul 2020

Romancier și dramaturg sovietic de origine ucraineană, Mihail Bulgakov a avut un destin guvernat de acelaşi amestec de satiră, fantastic şi tragism care e amprenta operei sale.

Născut la Kiev în 1891, în familia unui profesor de teologie, studiază medicina, ca şi un alt mare dramaturg, Anton Pavlovici Cehov,  pe care o practică vreme de patru ani (1916–1920), pe front şi în spitale de provincie. Devine dependent de morfină, dar, cu ajutorul primei sale soţii, reuşeşte să învingă răul.

În anul 1920 abandonează medicina pentru a se dedica scrisului. Intră în lumea teatrului, iar piesa „Zilele Turbinilor”, dramatizarea romanului „Garda Alba”, are mare succes, fiind considerată un „Pescăruş” al noii generaţii de dramaturgi. Simpatia evidentă pentru ofiţerii Albi face ca piesa să fie interzisă, dar (paradoxal!) este, în acelaşi timp, piesa preferată a lui Stalin.

Se impune tot mai mult ca scriitor de excepție. Odată cu faima lui crește și interesul criticii proletcultiste față de opera sa, care începe să fie ținta unor atacuri de pe pozițiile ideologiei vremii. Puterea sovietică îl etichetează drept un autor antibolșevic și un element „dușmănos”.

În 1928 înaintează prima cerere de plecare în străinătate și primește primul răspuns negativ. Începe întâia schiță a romanului „Maestrul și Margareta” sub titlul „Inginerul cu copite”. Îi sunt interzise piesele „Zilele Turbinilor”, „Apartamentul Zoicăi” (1929) și „Cabala bigoților „(1930) și nu se mai publică nimic din proza sa.

Din 1929 nu i se mai publică nici o carte şi nu i se mai joaca nici o piesă. În 1931 îi este respinsă cea de-a doua cerere de plecare în străinătate.

 În 1932 se căsătorește pentru a treia oară. Elena Sergheevna Shilovskaia devine un punct de sprijin pentru scriitorul aflat în dizgrație, îi este secretară, dactilografă și cronicar al vieții lui.

 Trăind la limita supravieţuirii, Bulgakov se vede silit să-i trimită dictatorului o petiţie, apoi, într-o scrisoare adresată guvernului sovietic, să vorbească despre dezechilibrul psihic la care e expus un creator a cărui existenţă este ameninţată. Scrisoarea rămâne celebră atât ca model al disidenţei asumate, cât şi prin efectele ei neaşteptate. Trei săptămâni mai tarziu, primeşte un telefon bizar direct de la Stalin, în urma căruia, deşi Bulgakov crede ca a fost victima unei farse, este reangajat la teatru. Scrierile lui rămân însă nepublicate.

În ultimul deceniu al vieţii scrie cu frenezie, temându-se că nu va termina romanul „Maestrul şi Margareta”. Ultimele corecturi le face în 1940, pe patul de moarte, orb, dictând soţiei sale, Maria Sergheevna, care este, de altminteri, chiar modelul Margaretei.

Regretatul regizor Cătălina Buzoianu a pus la Teatrul Mic „Maestrul şi Margareta“, care i-a avut ca protagonişti pe Valeria Seciu şi pe Ştefan Iordache, un spectacol ce a scos la suprafaţă Fenomenul Bulgakov care, prin cheia regizorală şi prestanţa actorilor ni s-a arătat în adevărata sa amploare.

Dramatizarea a fost realizată de regretatul critic şi profesor universitar, Michaela Tonitza Iordache, soţia marelui actor, Ştefan Iordache, bărbatul care mărturisea că i-a fost Michaelei „şi soţ, şi iubit, şi fiu” timp de 40 de ani… nu şi-a aşteptat jumătatea prea mult. Doar un an şi jumătate!

Audiţie plăcută!

Anca Bica Bălălău