Managerul Spitalului Muncipal de Urgență Caransebeș, Adrian Cican, a susținut în după- amiaza zilei de luni, 3 februarie o conferință de presă în care a făcut publice unele descoperiri privind desființarea în urmă cu zeci de ani a ambulatoriului integrat unității medicale.
Adrian Cican a declarat că în arhiva unității medicale dar și în cea a Ministerului Sănătății există ordinul ministrului de la acea vreme, de desființare a Policlinicii. Ordinul a fost emis în baza unui referat transmis de directorul unitătii medicale, de la acea vreme, dr. Gheorghe Borcean:
”În anul 2002, în urma unui ordin al ministrului, nr 883 din 4 noiembrie, a fost desfiintat de doamna ministru Bardoș, ambulatoriul spitalului, adică Policlinica. În urma deplasării noastre la Ministerul Sănătății am descoperit și acolo dar și în arhiva noastră, că referatul care a stat la baza propunerii către ministrul sănătății de la acea vreme, a fost referatul făcut, întocmit și semnat de către directorul de la acea vreme, din 2002, domnul dr. Borcean Gheorghe.
Dar pentru noi curiozitatea a fost că la interval de nici 4 luni de zile, mai precis în data de 5 martie 2003, și-a început activitatea Societatea Civilă Medicală Caransebeș, care avea ca și scop lucrativ un ambulatoriu în privat.
Această societate a fost înființată legal, nimeni nu spune că ilegal, în schimb a fost înființată cu scopul în care, culmea, cu patru luni de zile mai devreme fusese desființat ambulatoriul de stat. Mai precis, motivația la vremea respectivă a fost că nu este rentabil ambulatoriul și că nu se găsesc medici. La acea vreme domnul Borcean era membru fondator al Societății Civile Medicale, astăzi este doar angajat, spunea că nu este rentabil economic și că nu au medici, în schimb a găsit 18 medici care la patru luni de zile au reușit să-și desfățoare activitatea, în privat. Lucru total legal, nu ilegal. Dar, cu o singură diferență: în loc să intre banii de pe decontul cu Casa de Asigurări de Sănătate în visteria Spitalului Municipal de Urgență Caransebeș, intrau în visteria Societății Civile Medicale. Și nu puțini bani!
Mai mult decât atât, în paralel cu Societatea Civilă Medicală își desfășurau activitatea alte cabinete private, unele aveau contract cu Casa de Asigurări de Sănătate, altele nu aveau contract. Pacienții fiind cei care puteau să decidă unde să se ducă. Din păcate nu puteau să decidă să meargă la ambulatoriul Spitalului, pentru că el tocmai ce fusese desființat”
Carmen Senco
