Nicolae Iorga – poate cea mai vastă operă din istoria culturii universale

244

„Opera lui Iorga e atât de vastă – poate cea mai vastă operă din istoria culturii universale – ea atinge domenii atât de felurite, încât un studiu de ansamblu al ei, spre a ajunge la rezultate temeinice, va trebui întreprins de un grup de cercetători cu o temeinică pregătire ideologică şi de specialitate, dispunând de răgazul necesar unei asemenea încercări.“ Astfel îl caracteriza la mijlocul anilor ’60 ai veacului trecuţ atunci când în România reîncepea să se vorbească despre Nicolae Iorga, istoricul Mihail Berza pe marele savant. Cum să-l cuprinzi aşadar în câteva minute? Poate amintind câteva dintre direcţiile sale de cercetare, câteva dintre ideile lui despre istorie şi mai ales cum a reacţionat lumea savantă la tragica lui moarte.

Înainte de a intra în clasa întâi, Nicolae Iorga citise în original din Victor Hugo şi alţi scriitori francezi. În clasa a VI-a era un desăvârşit cunoscător al latinei şi elinei. La 19 ani era profesor de liceu. Universitatea a absolvit-o într-un singur an. La 22 ani era doctor al Universităţii din Leipzig, iar la 23 ani profesor la Universitatea din Bucureşti. A scris o sinteză de istorie a românilor în zece volume, numeroase alte sinteze şi monografii, a editat un număr impresionant de documente, a compus versuri, a scris piese de teatru, a lăsat note de drum şi amintiri, a rostit mii de conferinţe. Potrivit lui Barbu Theodorescu, secretarul lui Nicolae Iorga şi alcătuitorul bio-bibliografiei lui, savantul ne-a lăsat 1.250 de volume şi 25.000 de articole. Când Iorga împlinea 40 ani, A.D. Xenopol nota: „Te întrebi cu înminunare cum a putut un creier să conceapă atâtea lucrări şi o mână să le scrie“.

Află toată povestea pe siteul eualegromania