La noi teatrul a fost unul dintre semnele redeşteptării naţionale. Primul care a pomenit de un teatru naţional a fost Ion Câmpineanu, unul dintre liderii partidei naţionale şi participant la Revoluţia din 1848. De altfel, după revoluţie s-a interzis tipărirea cuvântului „naţional“ pe afişele care anunţau piese de teatru.
Gheorghe Asachi a organizat primul spectacol în limba română, jucat de români. A făcut-o pentru „a face o breşă în acea streinomanie, adresând limba patriei către inimi patriotice“. Constantin Ghica i-a pus casa la dispoziţie. Asachi a improvizat scena, a tradus piesa, a fost regizorul, autorul schiţelor de decor şi costumelor, a suportat cheltuielile pictorului decorator şi plata maşinistului. Mirtil şi Hloe, scrisă de francezul Florian,a fost prima piesă reprezentată în limba română. La spectacolul care a avut loc în seara zilei de 27 decembrie 1816 a asistat, printre alţii, mitropolitul Veniamin Costache. Unii dintre spectatori au plâns, emoţionaţi.
Ciudăţenia face ca la Bucureşti să avem clădirea Teatrului Naţional înainte să avem un teatru naţional.
Află toată povestea pe siteul eualegromania
