Motto:”Noi suntem un fel de spectatori ai vieţii”.Marcel Iureș
„Arta este Libertatea de a alege e ceva ce produce emoţie, produce mult bine în jur, nu aşteaptă niciun fel de răsplată sau răspuns. E ca un izvor care nu se gândeşte unde va ajunge. El a luat decizia să curgă, fie că ajunge în deşert, în gura unui leu sau într-o chiuvetă” afirmă Marcel Iureș, actorul român apreciat şi la Hollywood, născut într-o zi de 2 august, 1951 la Băileşti, judeţul Dolj.
Poartă numele bunicii după tată, Iureş, fiindcă s-a supărat tatăl său pe bunic şi aşa a plecat din Băileşti un Iureş în teatrul românesc.
Despre dascălul său din facultate, regretatul Marin Moraru care aprecia actorul cult, ne-a spus:
„N-am apucat să stăm de vorbă, dar mi-a dat semne că sunt cumva favoritul lui”…
Conştient că este un actor respectat şi de ascultătorii Radio România Reşiţa, a mărturisit:
„Păi nu pentru public trăim? Să facem bucurie oamenilor.Le doresc să fie sănătoși, să-și țină mințile în cap, cum le au, că acolo sunt și să se mai și opună la prostii.Cred că primăvara sunt splendide dealurile din jurul Reșiței, să nu accepte niciodată să se taie copacii de aceste dealuri.Două generații durează să crească o pădure la loc.Neapărat mă voi întoarce aici, la Reșița”.
Despre Radio România Reşiţa a tranşat hamletian:
„Radioul este mai puternic decât televiziunea.Analizatorul numit auz-ureche e mai tare decât ochiul, pentru că nu e saturat, e un organ nesaturat,ochiul e saturat.În ureche e un capitol nescris în permanenţă, e o libertate uriaşă.Dar e foarte bine.Vă mulțumesc. Doamne ajută”.
Artist al generaţiei ’80, o generaţie redutabilă atât în literatură, poezie, arte vizuale, muzică cât şi în teatru şi film, a absolvit în anul 1978 Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică ”I.L. Caragiale” din Bucureşti, dar debutul şi l-a făcut încă din studenţie, în 1975, când a jucat în spectacolul „Ferma’’. După absolvire a fost angajat la Teatrul Naţional din Cluj-Napoca. La Bucureşti a jucat la teatrele Bulandra şi Odeon. Debutul său în film s-a petrecut în 1978, în „Vis de ianuarie’’, în regia lui Nicolae Opriţescu, unde interpreta rolul lui Franz Liszt.
După 1990, Marcel Iureş a lansat un proiect teatral: Teatrul ACT, o instituţie privată care montează spectacole excepţionale cu o trupă mobilă, entuziastă şi foarte activă, sub direcţia unor regizori prestigioşi.
Gala Premiilor UNITER din 2003 i-a decernat Premiul de Excelenţă nu numai pentru activitatea sa de actor ci şi pentru managementul acestei instituţii de spectacole.
În teatru a jucat multe roluri memorabile, este de subliniat turneul din 1994 în Marea Britanie, cu piesa „Richard al III-lea’’.
Anul acesta, la Gala Premiilor UNITER ,Marcel Iureş a fost recompensat cu premiul pentru întreaga activitate.
Despre momentul în care a realizat că dorește să fie actor și despre modelele vieții sale, Marcel Iureș mărturisește: “Pe când aveam 16-17 ani, mi-am pus pe nas niște ochelari de vedere cu dioptrii. La vremea aceea, nu aveam nevoie de ei. Vedeam perfect. Și m-am uitat în oglindă. Prin lentile nu vedeam nimic, așa că m-am uitat pe deasupra lor. Am fost fascinat de faptul că îmi vedeam reflexia în oglindă, pe deasupra ochelarilor și nu prin ei. Mi s-a părut că e ceva: să te vezi bine fără ochelari, deși purtându-i. De aici a cam pornit totul.(…) Seva vieții mele urcă din modelele pe care le-am avut, din faptul că trei sferturi din viață am băut apă din fântână, din pământ, iar nu din țeavă, că am mâncat pâine și mămăligă făcute de bunica și de mama mea, că am băut lapte de la vaca din grajd și că am mâncat mere abia culese din pom. Seva vine din faptul că am întâlnit oameni care au trăit meditând, încercând, nu spunând. Mai cădeau în genunchi, se mai rostogoleau, dar se ridicau. Erau oameni. Și mai vine din imensul noroc pe care mi l-a dat Dumnezeu: am primit o nevastă minunată, o adevărată forță, și un băiat absolut normal, un om. Și mai vine seva și din faptul că eu cred în povești cu îngeri și cred în Dumnezeu. Nu-s multe. Le poți strânge într-o batistă.”
Marcel Iureş este unul dintre actorii români contemporani care au o foarte bună vizibilitate internaţională datorită filmului. A jucat rolul lui Alexander Golitsyn în „Mission Impossible’’. Mai apoi l-a interpretat pe Dusan Gavrich în „The Peacemaker’’ „Hart’s War’’, „Pirates of the Caribbean: At World’s End” şi în „Isolation”.
Cariera internațională a lui Marcel Iureș este legată de câteva roluri în filme, dintre care cele mai cunoscute sunt: „Amen”, „Războiul lui Tom Hart”, „Misiune: Imposibilă”, „Interviu cu un vampir: Cronicile Vampirului” și „Pacificatorul”.
Performanțele sale artistice în domeniul teatral sunt legate și de importante roluri în teatrul de televiziune, înainte de anul 1990, dar și în teatrul radiofonic național.
Din anul 2004 este președintele Festivalului Internațional de Film Independent „Anonimul”. În 2006, a dublat în română vocea lui Doc Hudson, în producția Pixar/ Disney Mașini. În 2007 a semnat lectura audio-book-ului „Remember – Mateiu Caragiale”.
Marcel Iureş este un MAESTRU al teatrului românesc, un actor care redefineşte simbolul valorii atât pe plan naţional cât şi internaţional.
Actorul Marcel Iureș a devenit membru de onoare al comunității UVT, fiindu-i acordat titlul de Doctor Honoris Causa.
“În clipa în care îţi dai seama că ai un mers al vieţii tale, un culoar, primul cuvânt care îţi vine în minte e dar. E un dar, nu? Al doilea cuvânt este grija, nu? Eşti preocupat de darul primit. Comportamentul omului se susţine pe o pernă metaforică, simbolistică, şi el tot încearcă în înaintarea asta care e mai mult cădere decât înalţare, încearcă să se sprijine pe nevăzutul ăsta care este după mine, esenţialul. Asta e important. Nu văzutul; văzutul e compus din substanţa moartă şi e ca picătura de apă care se evaporă. Ce rezista în noi este exact acest efort necontenit de a te ridica. Şi numim ridicare orice înseamnă înţelegere în profunzime”, mărturiseşte marele artist care, la Gala Premiilor UNITER cu o subtilitate aristocrată a mărturisit că are nişte geamantane pline , dar nu are cui să le dea…
Marcel Iureș, actorul român apreciat şi la Hollywood, împlineşte 70 de ani!
La mulți ani, Marcel Iureș!
Epilog: “Fericirea nu e un scop, e drumul către ce vrem noi. Uneori, fericirea e să respecţi binele”.Marcel Iureș
Anca Bica Bălălău
