Motto: „Nihil Sine Deo” Carol I

Casa Regală a României a fost întemeiată de Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, care a devenit la 10 mai 1866 domnitorul Principatelor Unite ale Moldovei și Valahiei, iar în 1881, după dobândirea independeței statale, primul rege al României, schimbare consfințită prin amendarea constituției.

Originile dinastiei române:

Reședința familiei de Hohenzollern-Sigmaringen se află în orașul Sigmaringen, în apropierea munților Pădurea Neagră, nu departe de locul de unde izvorăște Dunărea. Dinastia de Hohenzollern a dat numeroase personalități istoriei medievale și moderne europene, cel mai de seamă fiind Wilhelm I, rege al Prusiei,  apoi împărat al Germaniei. Din ramura Hohenzollern-Sigmaringen se trage și Dinastia Regală a României : Carol I, Ferdinand I, Carol al II-lea, Mihai I.

Când a păşit prima oară pe teritoriul României, pe la Baziaș, județul Caraș Severin de astăzi,  Carol I a rostit următoarele cuvinte:

„Punând piciorul pe acest pământ sacru, m-am şi făcut român”.

Casa Regală şi Radio România au fost aproape de-a lungul secolului trecut și până în prezent

La 22 decembrie 1926 se constituia Societatea de Difuziune Radiotelefonică, sub conducerea marelui inginer profesor Dragomir Hurmuzescu, părintele radiofoniei din România.

Decretul regal de aplicare a „Legii Radiofoniei”, adoptat la 15 decembrie 1925, a fost transmis ulterior şi Oficiului Internaţional de Radiofonie de la Geneva. Pe 4 iulie 1926 apărea Decretul Regal de ratificare a „Jurnalului Consiliului de Miniştri“ nr. 2630 pentru aprobarea statutelor şi a prospectului de emisiuni ale Societăţii de Difuziune Radio Telefonică.

Câteva luni mai târziu, la 28 octombrie 1926, era emis Decretul regal nr. 245 prin care se aproba statutul şi prospectul de emisiune a Societăţii de Difuziune Radio Telefonică din România.

În octombrie 1926, Regele Ferdinand I a contribuit esenţial la înfiinţarea radioului public din ţara noastră, prin exprimarea, la Castelul Peleş, a acordului scris pentru înfiinţarea Societăţii de Difuziune Radio Telefonică din România, la doar şase ani distanţă de primele posturi care au emis din Marea Britanie şi din Franţa. Primul semnal în eter al radioului avea să fie lansat la 1 noiembrie 1928. Vom evoca, în continuare, câteva momente esenţiale ale drumului parcurs împreună.

    Pe 18 iulie 1938 a încetat să bată inima Reginei Maria – regina cea mai iubită a românilor. Radiodifuziunea Română a fost ecoul durerii şi emoţiei ce a cuprins întreaga ţară. În semn de doliu, programul radioului a fost modificat pe toată perioada premergătoare funeraliilor.

„…radiofonia a amuţit. Viaţa ţării pare că se desfăşoară mai încet, mai reţinut, în şoaptă, ca să nu tulbure liniştea Reginei adormite. Luni seara, programul de radio a fost anulat pentru toată săptămâna. Începând de marţi seara, programul s-a rezumat la ştirile radiojurnalului şi la câteva ore de muzică gravă. Iar marţi seara un radio reportaj emoţionant a fost retransmis de la Sinaia, din sala Palatului, unde se odihnea Regina, străjuită de florile roşii pe care le-a iubit.”

Ceremoniile din ziua înmormântării, 24 iulie, au fost un eveniment mediatic, radio reporteri din toată Europa, fiind prezenţi la Bucureşti.

„Microfonul românesc va împărtăşi ascultătorilor drumul spre lăcaşul de veci al Marii Regine. Potrivit programului, microfonul a urmărit desfăşurarea ceremoniilor din Bucureşti, în dimineaţa de dumunică, 24 iulie, cât şi ceremonia înhumării, la Curtea de Argeş, în după-amiaza aceleiaşi zile”. În revistele de radio, Radio Adevărul şi Radio Universul, acestui eveniment i s-au dedicat pagini întregi de comentarii.

    Miercuri, 23 august 1944, Vasile Ionescu, director general al Radioului, împreună cu ing. Alexandru Lohan, înregistrează pe disc la Palatul regal, Proclamaţia către ţară a Regelui Mihai I, difuzată pe post în aceeaşi seară la ora 22.25. Crainicul de serviciu care a anunțat că regele se va adresa națiunii a fost Mihai Zirra, viitorul mare regizor al Teatrului radiofonic, care a rostit de mai multe ori de la microfon:

„Peste puţin timp vom da un comunicat important pentru ţară.”

Erwin Josef Ţigla, Preşedintele Forumului Democratic al Germanilor din Banatul de Munte, editor şi scriitor, ne-a făcut  mărturii de suflet despre această zi:

„Data de 10 mai reprezintă un moment de răspântie în istoria României moderne. Tot ceea ce s-a întâmplat în cei 151 de ani, putem  să fim în mare parte satisfăcuţi,  pentru că îndeosebi până la venirea şi instaurarea regimului comunist, monarhia a însemnat cel mai înalt punct de sensibilitate al poporului român.

Personal, în urmă cu un an, participând la un congres la Opatia, pe malul Adriaticii, în Croaţia, am putut parcurge drumul Carmen Siva, care a poposit în multe concedi estivale în această staţiune elită a Imperiului Austro-Ungar. Astăzi Carmen Silva este omagiată prin acest drum al ei, chiar sunt indicatoare care arată locul de unde porneşte şi unde se termină drumul parcurs de M.S. Pentru biserica evanghelică luterană din Opatia, Carmen Silva a donat o orgă. Regalitatea româneasca nu a însemnat ceva doar pentru poporul român ci şi pentru alte popoare din Europa !”

„Regii și Reginele au contribuit la crearea României moderne, la construcția societății civile, politicii, economiei, educației și culturii noastre. Ei au servit interesele națiunii cu loialitate, iubire și credință.Coroana este o parte a identității naționale, iar Regele nostru și țara se găsesc astăzi uniți prin încredere și respect”, mărturisea  actualul Moştenitor la Şefia Casei Regale a României, Alteţa Sa Regală Margareta, Principesa Moştenitoare a României (jure sanguinis), care va fi de acum ânainte şi va rămâne după decesul Majestăţii Sale Regelui Custode al Coroanei României (ad personam). Actualul consort al Moştenitoarei la Şefia Casei Regale a României este Alteţa Sa Regală Radu, Principe al României (ad personam)

 Epilog: „Lumea de mâine nu poate exista fără morală, fără credință și fără memorie.” Regele României Mihai-I   

Anca Bica Bălălău