Motto: „Morţii lipsesc de la un timp dintre noi”…Toma Caragiu
Au trecut 44 de ani de la cel mai puternic cataclism natural din România, cutremurul care s-a produs la ora 21:22:22, în data de 4 martie 1977, cu efecte devastatoare asupra României. A avut o magnitudine de 7,2 grade pe scara Richter și o durată de circa 56 de secunde.
Pe lângă multe alte suflete nevinovate, au pierit atunci și multe personalități ale culturii române: Doina Badea, interpretă româncă de muzică ușoară; Alexandru Bocăneț, regizor român de televiziune;Alexandru Ivasiuc, prozator român; Anatol Baconsky, poet, prozator, eseist român; Eliza Petrăchescu, actrița româncă de teatru și film; Filofteia Lăcătușu, solistă de muzică populară; Tudor Dumitrescu, pianist și compozitor român; Mihai Gafița, critic și istoric literar român și pe lângă mulți alții, din păcate și Toma Caragiu actorul iubit și apreciat de întreaga suflare românească.
Toma Caragiu a văzut lumina zilei pe 21 august 1925, satul grecesc Aetomilitsa, provincia Konitsa, prefectura Ioannina, regiunea Epir, Grecia. Împreună cu familia se refugiază în Cadrilater, pe atunci în România, iar după o serie de peregrinări, se stabilesc în Ploiești, unde Toma a terminat Liceul „Sfinții Petru și Pavel” din Ploiești.Urmează, după o scurtă abatere la Drept, cursurile la Conservatorul de Muzică și Artă Dramatică București, clasa Victor Ion Popa.
Debutul pe scenă îl face pe scena studioului „Teatrului Național” din Piața Amzei (1948), când încă student în anul III, i se încredințează rolul unui scutier în piesa Toreadorul din Olmado pus în scenă de regizorul Ion Şahighian.
La 1 mai 1948 este angajat ca membru la Teatrului National. Iar in 1949, la 24 ani, obtine Diploma de absolvire a I.A.T.C.
În 1953, la vârsta de 28 de ani, este numit director al „Teatrului de Stat” din Ploieşti, funcție pe care o va deține timp de 12 ani. A interpretat pe scena ploieșteană 34 de roluri.
În anul 1965 a fost invitat de Liviu Ciulei la Teatrul Bulandra din București, unde a trăit pe scândura teatrului peste 90 de Premiere.
„Eu, care sunt un inhibat, un timid și, în general, un om singuratic, retras, deseori sfios, alteori brutal, aveam nevoie să joc mult. Victor Ion Popa mă sfătuise să mă duc oriunde și să joc orice. Iubesc mult teatrul și ca spectator. Puteam să-mi aleg altă carieră, dar scena a însemnat totul pentru mine”, mărturisea regretatul actor.
A rămas în peisajul teatrului şi filmului românesc alături de alți mari actori români, cum ar fi Ștefan Bănică, Octavian Cotescu, Anda Călugăreanu, Marin Moraru, Mircea Albulescu, Margareta Pogonat, Victor Rebengiuc, Jean Constantin, Puiu Călinescu, Dem Rădulescu, Ion Besoiu, Mircea Diaconu, împreună cu care a jucat foarte mult.
A interpretat cu precădere roluri de comedie, dar a jucat și în drame, unul dintre filmele sale de referință fiind „ Actorul și sălbaticii”, realizat în anul 1975, regia Manole Marcus, scenariu Titus Popovici, unde îl interpretează pe Costică Caratase, personaj inspirat de personalitatea marelui actor ConstantinTănase.
Deasemenea, ecranizările:„Pădurea spânzuraţilor” „Operaţiunea Monstrul“, „Brigada Diverse intră în acţiune”, „B.D. la munte şi la mare” şi multe altele bucură generaţii întregi de spectatori.
În seara fatidică de 4 martie 1977, artistul avea în vizită pe prietenul său, regizorul de film și TV Alexandru Bocăneț, venit să sărbătorească finalizarea filmului său „ Gloria nu cîntă”, în care juca rolul principal. Imobilul în care locuia a fost distrus de cutremur până la etajul III. Toma Caragiu locuia la etajul II,dar cei doi au fost surprinși încercând să fugă pe scări și prinși între dărâmături. Trupul actorului a fost găsit la șase zile după cutremur, iar funeraliile au avut loc a doua zi, pe 11 martie 1977, în Cimitirul Bellu.
Teama artistului de avioane era legendară… în mod tragic s-a împlinit ceea ce i s-a prezis. Regretatul actor Florian Pittiş a confirmat după moartea lui Toma Caragiu, că acesta i-a spus directorului adjunct al Teatrului Bulandra, Maxim Crişan, că nu va merge cu avionul într-un turneu în Statele Unite ale Americii:„Eu, cu avionul? Nu, lasă că-mi aranjez cu vaporul. Mi-a prezis cineva că o să mor într-o prăbuşire”.
În acea seară, pentru prima oară la postul public de televiziune rula un film în care se arăta răstignirea lui Hristosl, filmul bulgăresc „Dulce și amar”… astăzi cu regret închinăm un gând celor care ne-au îndulcit sufletele, dar a căror prematură dispariție ne-a lăsat gustul amar al veșnicului regret.
Epilog: „Se poate trăi fără artă şi cultură? Da! Dar nu merită”.Toma Caragiu
Anca Bica Bălălău
